Motto: prea multă iubire de sine este mare păcat ( greşeală)

 

De te iubesc,

De mă iubesc,

De înteleg,

De ce refuzi,

 

Se duce totu-n univers…

O lume de-ngâmfaţi şi slugi,

De aş putea şi cred că pot

Să schimb destinul pe dea’ntregul,

 

O, vis frumos, eşti inorog,

Şi iată, iar fac monolog,

Încerc să elucidez misterul…

 

Un vis avem la unison,

Vis de trăire şi mărire,

Eu mă gândesc la nemurire

Să lăsăm totul, să plecăm,

 

Într-un canton.

 

De te iubesc,

De mă iubesc,

De înţeleg

Poate prea multe,

 

O, vis frumos, eşti inorog,

‘ntr-o lume de maimuţe slute.

Vizualizări: 48

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Florentina Maris pe Iulie 25, 2017 la 5:01pm

Va multumesc. Raspunsul dumneavostra mi se pare un deosebit joc poetic, care ascunde multa sinceritate in el, potrivit mie.

Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Iulie 25, 2017 la 1:48pm

Un joc de cuvinte (carambol?) care m-a acaparat dintru un început... Iubirea singură (singuratică) e cam la fel de păcătoasă ca cea de sine. Oricare din ele le-am impune ar deveni păcat.

O contrucţie poetică plăcută mie.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor