Deşi toamna a debutat cu dimineţi răcoroase, astăzi este o vreme de toamnă frumoasă, caldă, iar soarele mă însoţeste tot drumul, spre serviciu. Mi-ar plăcea ca toamna aceasta să fie cât mai lungă, să mă bucur de culorile ei. Dar uite, mă face melancolică! Calc pe frunzele abia căzute şi văd altele în faţa mea strivite de alţi paşi care au trecut înaintea mea. Nu ştiu de ce, dar astăzi, ca niciodată, le calc cu milă. Şi încep să filosofez în gând.

Altădată, când mă plimbam prin parc şi vedeam multe frunze căzute pe jos, îmi plăcea să calc peste ele, să le simt foşnetul, semn că le pătrunseseră soarele. Chiar îmi plăcea să mă joc; să le iau în vârful pantofului şi să le arunc cât mai mult în faţă, ca şi cum aş fi dat cu şutul în vreo minge.
Când eram copil, mergeam în livadă şi mă tăvaleam pe stratul gros de frunze sau făceam tumbe. Încărcam braţul de frunze, ca şi cum aş fi îmbrăţişat pe cineva drag şi îmi făceam un pat din ele. Stăteam cu faţa în sus şi mă uitam la cer. Simţeam mirosul acela de toamnă care venea din fiecare nervură de frunză şi mi se părea că plutesc o dată cu norişorii de pe cer. În închipuirea mea vedeam eroi din poveşti; de la Albă ca Zăpada, Cenuşăreasa, la Feţi-frumoşi, de la luptători cu săbii, la balauri. Eram în lumea mea, a copilăriei şi nu mă mişcam de acolo până ce nu auzeam vocea mamei care mă chema la masă. Pe cele căzute de la cei trei nuci din curtea părintească le strângeam şi le dădeam foc. Auzeam pocnetul lor ca o durere; până şi fumul care ieşea din ele lăsa în urmă mirosul de toamnă; mă uitam cum se ridică în ceruri, semn al trecerii pe pământ şi al veşniciei, acolo, sus, ca si sufletul nostru, de altfel, care se desprinde de trup, când vom trece în nemurire…

Mă întreb : oare, fiecare frunză căzută pe jos este o fărâma din viaţa unui copac? Şi atunci mă gândesc că şi viaţa noastră este asemeni copacului care rodeşte şi îşi pierde frunzele, toamna. Mai devreme sau mai târziu aceşti copaci vor muri într-un anotimp. Va rămane în urma lor, lemnul. Într-o zi vom muri şi noi iar în urma noastră vor ramâne amprentele acestor gânduri scrise pe hârtia făcută din lemnul unui anumit copac. Ce ziceţi, dacă ne vom metamorfoza în acel copac, într-o altă viaţă? Vom fi chiar rândurile acestea scrise pe sufletul nostru, de copac?!

Vizualizări: 899

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Vasilica Ilie pe Septembrie 3, 2010 la 5:49pm
Dorina, draga mea, si tie iti multumesc ca mi-ai vizitat pagina, pentru frumoasele cuvinte de apreciere si pentru ca ai devenit o cititoare fidela a creatiilor mele. Nu pot sa inchei fara sa iti spun ca am ascultat cu drag melodia pe care mi-ai daruit-o , cantata de Luigi Ionescu, drept care, iti multumesc din tot sufletul! O toamna frumoasa, cu multe bucurii!
Comentariu publicat de Vasilica Ilie pe Septembrie 3, 2010 la 5:32pm
Domnule Filip Savin, ma bucur tare mult ca v-am facut sa va aduceti aminte de toamnele trecute!


Draga mea, Elisabeta, dincolo de faptul ca vom fi cu negresit ingeri, nu poti sti, intr-o alta viata, poate ne vom reincarna in pomi fructiferi, sa oferim oamenilor fructe proaspete si pasarilor cerului, hrana! Eu am spus-o metaforic in eseul meu, dar nimeni nu va sti ce vom deveni intr-o alta viata, numai bunul Dumnezeu stie! Iti multumesc ca nu ma ocolesti si de fiecare data, ma citesti! Un week-end minunat!
Comentariu publicat de Vasilica Ilie pe Septembrie 3, 2010 la 5:29pm
Domnule Filip Savin, ma bucur tare mult ca v-am facut sa va aduceti aminte de toamnele trecute! Si eu va doresc dv. o toamna frumoasa si bogata in realizari! Multumesc pentru popasul dv. pe pagina mea!
Comentariu publicat de HALAS ELENA DORINA pe Septembrie 3, 2010 la 5:19pm
Vad ca toamna vine cu nostalgii dar si cu dorinta de a ne bucura de tot frumosul pe care natura ni-l ofera .
Ai un suflet plin de iubire cugetand despre copaci si despre viata omului in general.Mi-a placut si te felicit din inima!

Asculta mai multe audio Muzica
Comentariu publicat de Elisabeta Branoiu pe Septembrie 3, 2010 la 3:55pm

Of!!!... iubita mea, in copac?... nu!... In ingeri?... da... ramai optimista pana in cea din urma clipa a vietii! Frumosul si binele nu-l vom trai cu adevarat pe aici, altfel nu l-am mai dori si astepta pe scumpul nostru MIRE, Iisus Hristos, Ierusalimul Cel Nou, Fericirea Vesnica !... Pupici.
Comentariu publicat de Filip Savin pe Septembrie 3, 2010 la 2:28pm
Mi-am adus si eu aminte de trecutele toamne, datorita dumneavoastra. As vrea sa avem o toamna frumoasa, ca cea din aceste zile, pe care ati descris-o asa de frumos.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor