Firmamentul  dimineţii  concepe  un balaur roşu cu mai multe capete.

Nuanţa de cloroză a frunzelor din copaci are caracter dominant asupra oraşului gri- petrol.

 Deşi praful atinge o anumită concentraţie în prezenţa trecătorilor, măturătorii trec de la nivelul de  impasibilitate spre insolenţă  . In faţa cimitirului o bătrână îndoliată îmi oferă de pomană. Deschid poarta, gândurile mi se sprijină de o regăsire. Uitarea alege buruienile să fie regine  peste destule  morminte. Aprind o lumănare, ochii mei  suferă un proces de desecare deasupra crizantemelor crescute din tata. Clopotele trezesc enoriaşii.  Tata ştie că urmează despărţirea şi crizantemele aprobă.

Am cuţitele frigului în tot corpul, dar trebuie să grăbesc paşii pe scena străzilor unde viaţa mi-a atribuit rolul de cârpă.  Lângă biserică întind o mână şi  aştept.

De sub o glugă  figura oripilată a unui bărbat  îşi contorsionează gura care şerpuieşte : ’’dumnezeii mă-tii du-te-n............’’

Exprim în gând o dorinţă faţă de Cel de Sus despre cum aş vrea să fie mama când am să mă nasc a doua oară. O cucoană care nu mai încape în ea,  scărpinată de starea vremii prin păr, are o geantă cu bunătăţi gata să dea pe-afară, spânzurată de unul din braţe ca nişte rasoale. Când mă vede grohăie: "Mă, fugi de-aicea, puţi ca un râtan ". .

Trec pe lângă restaurante îmbibate în mirosuri, stomacul  începe să mă-njure iar glandele salivare secretă mai mult decât trebuie, cavitatea bucală  se umflă ca o pungă, e gata să erupă.

O iau la fugă, am lehamite  de mine, de ziua asta de rahat, de viitor pentru  că nu  există  un alt început..  Patrupede muşcate de inaniţie îşi păzesc teritoriul. Mă opresc în spatele unui bloc, pubelele revarsă   mese de gunoaie.

Cred că oamenii buni părăsesc pământul devreme şi primesc decorații stelare, de aceea privesc noaptea ca pe- o ȋntrunire a ȋngerilor.Caut retragerea în una din locuinţe mele. Aici nu sunt chiar singur, răzbate simfonia şobolanilor din ziduri invadate la exterior de spectatori -insecte debusolate.

Aşezat pe patul din conducte calde îmi injectez fericire.

Se strecoară  vise cu olfacţie de subsol. 
-Băăăăăăăi!  Voi cu instrumentele de zgârmat, mutaţi-vă fundurile în altă parte sau vreţi război?  întreb  rozătoarele scabroase.
-Nu cedăm, fantoşă, nu cedăm, fantoşă,  să-ţi scobim în creieri toată noaptea! răspund ele.

 

Vizualizări: 20

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor