Oare ce ar răspunde Ponta, dacă fiul lui l-ar întreba: "Tată, de ce ai vândut România?"

Este, fără doar şi poate, o abordare retorică a „speţei” istorice în care suntem implicaţi cu toţii, şi „vânzători”, şi „vânduţi”. Noi, cetăţenii, suntem, desigur, cei din urmă. Zic că e retorică, pentru că Victor Ponta n-are nici conştiinţă istorică, nici sentimentul responsabilităţii sau apartenenţei la vreo identitate naţională, nici sensul funcţiei pe care o deţine. Deci nu realizează că e un administrator vremelnic, nu un stăpân etern al României.

De aceea minte, fură şi vinde fără tresăriri de conştiinţă. De fapt, n-are conştiinţă. Pentru el, o promisiune electorală neonorată, o Roşia Montană, un sistem feroviar sau nişte gaze de şist sunt simple vehicule pentru a-şi atinge un scop personal. Nu contează preţul, dacă plata nu se face din contul lui. De aceea, pentru că nu ştie să gestioneze prezentul, fură din viitor. Fură de la copiii născuţi şi nenăscuţi ai României, le fură şansele, pentru a plăti nişte datorii curente. Nu pentru că n-ar vrea, ci pentru că nu ştie. E singura circumstanţă pe care i-o acord.

Îl înţeleg. Îl înţeleg, aşa cum înţelegi un câine care te muşcă fără motiv, din reflex. Degeaba cauţi o logică a câinelui în comportamentul acestuia, pentru că tu gândeşti cu logica ta, nu cu a lui. El n-are logică, are manifestări, reflexe şi reacţii. Deci, nu poţi urî un câine care te muşcă, pentru că ar fi absurd, aşa cum nu poţi urî scarlatina sau hepatita C, sau o tumoră malignă, sau rahatul de câine în care ai călcat pe stradă. Trebuie doar să iei măsuri. Câinele trebuie eutanasiat sau împuşcat, scarlatina sau hepatita trebuie diagnosticate şi tratate, tumora trebuie extirpată, rahatul de câine trebuie curăţat (sau sancţionat stăpânul câinelui, dacă e găsit). Toate acestea fără ură sau resentimente, doar din raţiuni istorice sau medicale, din spirit civic sau igienic.

Aşadar, îl înţeleg pe Victor Ponta. Îl înţeleg, aşa cum înţelege un chirurg neoplasmul malign. Ponta este legatarul universal al unui organism morbid care s-a hrănit, politiceşte vorbind, cu laptele roşu al doctrinei staliniste, distribuită, în gamele sovietice reşapate, de Ion Iliescu şi discipolii săi. Deci cum i-am putea pretinde lui Victor Ponta să fie altceva decât ceea ce este? Cum i-am putea pretinde unui neoplasm să fie plămân sau rinichi? Şi cum poţi coabita cu el? Se poate? Da, cu pistolul pe masă... Sau - ca să nu-mi fie luată stricto sensu metafora, sau ca o cine-ştie-ce instigare - cu bisturiul pregătit.

Că Victor Ponta e o formă malignă de neoplasm se vede la cea mai sumară „etiologie” a bolii: marele său guru a fost Ion Iliescu, mentorul direct a fost Adrian Năstase, consilierul lui este Viorel Hrebenciuc, soţia sa (europarlamentar) e fiica lui Ilie Sârbu, naşul este Gabriel Oprea (cam multe rude în structurile puterii, mult mai multe decât avea Ceauşescu). Nici nu trebuie să fii medic specialist ca să identifici boala...

Este puţin probabil că fiul lui Victor Ponta ar putea vreodată, la maturitate, să gândească altfel decât mama, tata, bunicii sau rudele. A crescut într-un mediu predestinat, deci va fi produsul acestui mediu. De-aia ziceam că titlul acestui text este o construţie retorică. Şi, totuşi, nu-mi pot reprima întrebarea: ce s-ar întâmpla dacă, dintr-o străfugerare inexplicabilă, dintr-o revelaţie, dintr-o ceartă de familie, din nemulţumire, din frondă sau, pur şi simplu, pentru că va realiza ce îngrozitoare povară de nume a moştenit, fiul lui Victor Ponta l-ar întreba pe acesta, într-o zi: „Tată, de ce ai vândut România?”... Oare ce ar răspunde vânzătorul?

 

Sursă: certitudinea.ro

Vizualizări: 68

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de ilie adrian pe Mai 30, 2013 la 10:57pm

  Cu siguranta ar raspunde si ar intreba ca si fetele lui Basescu,ca si copii lui Nastase,ca si fetele lui Becali.Dar ce ne facem noi cand copii nostri ne vor intreba: -de ce tata nu ai facut si tu ca astia?

  Eu raspund in dreptul meu,pentru copii mei, cu un citat din Charles de Secondat, baron de Montesquieu :"Daca as sti un lucru care mi-ar fi folositor,dar daunator familiei mele,l-as alunga din mintea mea.Daca as sti un lucru folositor familiei mele,dar care nu ar sluji patriei mele,as incerca sa-l uit.Daca as sti un lucru util patriei mele,dar care ar aduce prejudicii Europei,sau util Europei,dar nociv umanitatii,as privi acest lucru drept o crima."

  Nu stiu insa ,daca invatatura data de mine,v-a prinde la copii mei,sau la generatia de maine.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor