OARE NU AR FI TOTUŞI MAI SIMPLU CA GUVERNUL SA DIZOLVE POPORUL

La cofetărie se serveşte prăjitură stricată, acrită. Eu stau la masa de lîngă perete, beau ceva care se vinde la preţ de cafea (voi copii nu veţi şti că părinţii voştri aveau curajul să bea aşa ceva!) şi urmăresc spectacolul.

O femeie gravidă tocmai şi-a cumpărat o prăjitură, îşi trage pardesiul în jurul burţii mari, îşi aranjează picioarele sub masă, se aşează comod pe scaun, ia linguriţa cu un gest elegant, măiastru şi o introduce în straturile moi ale prăjiturii dizlocînd un colţ al alcătuirii dreptunghiulare. Duce bucăţica la gură – îi văd din semiprofil obrazul umflat - mestecă încet, o dată, de două ori… lasă linguriţa la întîmplare pe masă, îşi pune mîna la gură şi se ridică repede îndreptîndu-se spre ieşire, aşa, cu mîna la gură…

La o masă de lîngă peretele opus stau doi inşi, un el şi-o ea, care au în faţa două ceşti ce conţin aceeaşi compoziţie cafenie, şamanică, din a cărei căldură mă împărtăşesc şi eu. După cum arată este de ghicit că sînt oşteni ai adevărului şi alcoolului. El spune:

- De ce nu chemaţi şefa să pună frigiderul in priză? Nu vedeţi că prăjiturile sînt stricate?

Spune asta de parcă punerea în funcţiune a frigiderului ar îndulci prăjiturile.

De după tejghea nici o replică…Vînzatoarea, o fată rotofeie, strivită de crucea meseriei, stă rezemată de rafturile pe care se odihnesc pachete de biscuţi, sărăţele şi cîteva borcane de compot, privind dincolo de uşa de la intrare, aşteptînd probabil ivirea vreunui catarg de după linia orizontului.Fire vizionară...

În cofetărie intră un tînăr în uniformă, un elev care cere şi el o prăjitură.

Fata în halat vişiniu îl priveşte, îşi freacă puţin nasul şi îl serveşte. El cere şi un suc. Ea îi întinde paharul cu lichid gălbui. El îşi ia comanda şi se aşează. Cei doi oşteni îl urmăresc cu atenţie şi pe acesta dar numai pînă ia prima îmbucătură căci la strîmbatură lui nervii par a le ceda – mai ales lui – şi se ridică, ieşind ofensaţi. El la doi-trei paşi în faţa ei…

Elevul lasă linguriţa în farfurioară, ia o înghiţitură de suc şi îşi clăteşte gura, are un moment scurt de recul, apoi se apucă de treabă şi mănîncă în bucăţi mari, grăbit, tot, golind la sfîrşit şi paharul fără să-l ia de la gură. Pleacă.

Mă ridic, mă apropii şi comand o prăjitură. De care? De oricare! Un fulger de neîncredere în privirile ei. Mă serveşte. O mănînc stînd în picioare în faţa ei, apucînd-o cu mîna şi înfulecînd-o din două muşcături. E acră, acidulată. Sărumîna, zic. Nu-mi răspunde. Ies afară şi-mi aprind o ţigară. E amară.

Trecînd prin piaţă îl întîlnesc pe Grig:

-Mi-am cumpărat un cîine! îmi spune el.

-Crezi că-i o soluţie? îl întreb eu.

Vizualizări: 58

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Alexandru Uiuiu pe Aprilie 21, 2010 la 1:10pm
Dle Romulus Roman despre ce e literatura si ce nu se poate purta o discutie dar nu cred ca e aici locul.Va respect opinia cum ca povestirea asta nu ar fi dar imi pastrez punctul de vedere ca este. Altfel nu as fi postat-o pe Reteaua Literara, ci as fi trimis-o ca sesizare la Oficiul de Protectie al Consumatorilor...
Consumul de aici este unul discret si oficiul este in ceruri! Asta ar putea fi diferenta dintre punctele noastre de vedere. Nu stiu...ma mai gindesc!
Comentariu publicat de david c pe Aprilie 20, 2010 la 6:54pm
... Sunt innebunit dupa ''fotografiile ingalbenite de vreme'' ,fara rama ,chiar asa....Domnule Alexandru ,multumesc,mi-ati adus tineretea ''la zi'' ,sunt si eu in acea poza veche... E bine ca mai avem amintiri si mai putem trai din ele... dar peste douazeci de ani ,daca vom trai ,va mai fi oare ceva de care sa ne amintim ?
Comentariu publicat de Popescu Viorica pe Aprilie 18, 2010 la 10:12pm
IMI PLACE TERIBIL IDEEA! POATE DOAR PERSIFLAREA SI UMORUL SA NE MAI SALVAZE!...
Comentariu publicat de Alexandru Uiuiu pe Aprilie 18, 2010 la 12:23pm
Daca mai dureaza...?! Hm...
Am scris proza asta - de fapt am descris aceste intimplari - acu-s ceva ani. Era prin 88 imi pare....Daca voi credeti ca e scrisa saptamina trecuta e din cauza faptului ca in multe locuri cafeaua servita nu se ridica la nivelul vestitului Nechezol !!!
Comentariu publicat de anca aurelia oprescu pe Aprilie 18, 2010 la 9:59am
Slavă Domnului că poporul nu se poate desființa și că au rămas oameni ca dumneavoastră !!
Comentariu publicat de Alexandru Boris Cosciug pe Aprilie 17, 2010 la 10:33pm
Solutia asta cu cainele, un fel de degustator al bucatelor oferite de marile lanturi alimentare prin utilizarea chimiei alimentare (vezi Apocalipsa - cartea dulce in gura si amara in stomac), imi aduce aminte de o intamplare reala petrecuta acum vreo 25 de ani pe santierul Portile de Fier II. Un prieten, vecin cu mine, avea un caine lup. Intr-o zi, cand se intoarce de la munca, isi gaseste cainele intr-o stare jalnica. Un alt vecin ii spune bucuros ca i-a daruit si cainelui ceva din resturile ramase de la masa sa. Dupa vreo doua zile cainele a murit, dar nu si vecinul binevoitor.
Concluzia mea este ca oricarui guvern, oricat de sadic ar fi, ii va fi aproape imposibil sa dizolve acest popor roman, calit de-a lungul timpului si capabil sa inghita orice....
Comentariu publicat de adriana rodica barna pe Aprilie 17, 2010 la 10:04pm
Traiesti periculos,desi nu ar parea, asa la prima vedere...Bine scris, articulat,dens,ai gasit solutia.
Comentariu publicat de Dumitru Nicusoara pe Aprilie 17, 2010 la 8:02pm
Tragi- comic, amuzant! Apropo de titlu, crezi ca mai dureaza mult???!!!
Comentariu publicat de david c pe Aprilie 17, 2010 la 5:40pm
da..
Comentariu publicat de anni-lorei mainka m.a. pe Aprilie 17, 2010 la 4:39pm
superb - mi-a placut din toate pdv - nu te-am mai citit de tare demult - eu hibernez inca pe agonia
spune-i lui Grig: nu e o solutie , dar face bine!

ptr tine: poporul a fost desfiintat de mult, they are looking for the receycling bin! poate ne intilnim la abatorul de ginduri: eu port mereu un inel care imi taie inelarul, a fost al mamei si tot imi zic, daca il port poate slabesc! pe curind

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor