Te-am aşezat undeva într-o lume fără lume
când am uitată să te mai strig pe nume
în mine te port că o povara grea şi dulce
nu ştiu spre ce liman pasul mă duce...
nedumerirea clipei făţarnică mă ascunde
te simt aici şi totuşi tu eşti oriunde
pândindu-mi plecările sterpe, obosit de mine
fără să vezi cum toate mă duc spre tine.
  in simfonia  iubirii eterne,

Vizualizări: 59

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Comentariu publicat de Agafia Dragan pe Ianuarie 6, 2014 la 7:26pm

Multumesc, Alina pentru lectura si superbul comentariu

Comentariu publicat de Stoica Alina pe Ianuarie 5, 2014 la 9:32pm

Pier Toffoletti.Art.

Un cant de durere ...superb!

Comentariu publicat de Agafia Dragan pe Ianuarie 5, 2014 la 5:15pm

Multumesc pentru lectura si apreciere.

Comentariu publicat de constantinescu rodica pe Ianuarie 5, 2014 la 12:16pm

In clipa de lumina, lumina sunt si ma adun

pe frunte-ati obosita lumina pun.

Lumina prin cuvant ! Felicitari Agafia !

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Ianuarie 4, 2014 la 11:19am

am să aştept acolo la a cerului margine
să simt simfonia iubirii eterne,

Frumos!

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Ianuarie 4, 2014 la 9:12am

...se simte simfonia iubirii eterne...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor