- Am desfăcut de pe mantaua ploii

Un nasture de cer cu ochi căprui

Și-o să-l cultiv în așternutul foii

Cum n-am făcut cu ochii nimănui.

 

Găsesc în ei minunile naturii

Ascunse-adânc în fiecare golf,

Sunt răcoroși ca inima pădurii,

Adesea jucăuși precum un dolf.

 

Simt liniștea din sânul poeziei

Pășind prin fanta irișilor mari,

Ascunzi sub gene oda bucuriei

Și-o fredonezi, în vise, când apari.

 

- Privirea ta mi-a dăruit tandrețea

Sub care-mi scriu poemele visând,

Trăiesc extrem amorul, cu blândețea

Unei povești nespuse... Până când

 

Vom sta cu ochii-nchiși sau ce-ntâmplare

Ne va trezi atât cât să trăim

Cu-adevărat iubirea asta mare

Și cât curaj ne-ar trebui să fim

 

Atlanți nebuni ce poartă poezia

În suflet, pe retina unui vis,

Dar ochii tăi păstrează bucuria

Genezei și-a destinului promis.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 31

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor