în lume oameni care coboară privirea odată,
plâng, râd, cască la film în aceeaşi secundă, secvenţă,
întâia lacrimă curge pe obrazul stâng, se înfundă nara dreaptă,

în lume oameni care se împiedică
de aceeaşi bordură, groapă, dală de piatră,
depinde unde se află: la gară, piaţa libertăţii, în parc,
oameni care au o şosetă albă, una neagră,
le observi uşor sub pantaloni cum ies din pantofi.
cărora primul fir de păr alb iese la aceeaşi oră, minut, secundă
având aceeaşi lungime, sclipire,

care au o cicatrice în formă de V pe frunte,
fredonează, şoptesc o melodie,
oferă cartierului aer bizar de biserică,
calcă simultan pe-un picior, lasă o singură urmă maya-şă,
sunt născuţi în aceeaşi zi, lună,
dar în ani, oraşe diferite.

involuntar se-ntâlnesc o dată la secol  
ocupând autobuzul, doar ei mergând spre obor.

ocupând o corabie construită din bambus
în indonezia, pe malul oceanului şi lansată la apă.
merg toţi la babord creând un tangaj
să încline corabia, să intre apa pe-acolo,

să naufragieze
să imite frumos un asfinţit în ocean.

Vizualizări: 41

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor