Odată făcut, totul se schimbă

[Silviu Someşanu]

Am muşcat din mărul în coacere
înainte ca Sânpetru să dea dezlegare,
ochii tăi sângerau lacrimi.

Nu cred în vorbe spuse la întâmplare,
mă umflu ca laptele la punctul de fierbere,
când te îdepărtezi de foc
cu inima aprinsă.

Cum totul trebuia făcut odată
singură te-ai supus,
nu ştiam câtă suferinţă ai strâns
într-o alunecare spre marginea libertăţii de sine.
Î
ntotdeauna îndoielile m-au fixat în cuie,
trecerile uşoare dintr-o stare în alta
îmi pierd cumpătul.

.