Poezia drămuiește adevărul. D-zeu ne-a vândut un pont în închipuirea tristeții sau a bucuriei prin intermediul stihurilor. Ne-a oferit o subtitrare a clipelor, a vieții. Și chiar dacă timpul nu se mai întoarce, nu toate se scurg în ritmul pendulei secundelor. Sunt atât de multe de spus, încât nu se reușesc a fi ordonate în rândul simțirilor. Prea frumos este pentru unii prea mult; prea intens le este sinonim cu rătăcirea; prea grăit le strigă deja a vacarm. Să nu cumva prea gingaș să ne fie vreodată neursit… De ce tocmai poezia? Poate pentru că versurile se răsfrâng atât de bine și-n mângâierea divină. Poate pentru că sămânței sădite în lutul înfiat de pronie i-a rămas încă aburul justeței. Și nu cred că pentru asta a ales întâmplător poetul. Ce este el mai exact? Un sol a nesucirii minții, un parfum ce ne păzește sufletul de izul agoniei; o piruetă împăturită în dansul vorbelor care sunt nelalocul lor…

Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor