Oglinda de la capătul drumului

Fugi, mereu fugi,
de tine, de tot ce simţi,
de întrebări, de răspunsuri.

Mereu ai trăit cu sentimentul
că ceva îţi lipseşte,
Crezi că te opreşti la timp,
chiar dacă
simţi că dincolo de viaţă mai este ceva...

Priveşti o hartă a Egiptului înainte de nisipuri,
trebuie să schimbi totul sau nimic,
să laşi
ca dorinţa minţii să-ţi fie şi dorinţa inimii.
Poate că nu este, încă, prea târziu,
chiar dacă,
crezi că, te simţi golit interior...

Laşi lacrima să-ţi umezească obrazul,
ridici vălul lui Isis, pătrunzi în oraşul invizibil,
înaintezi,
pe acordurile lui Bach, “Arta Fugii”,
- o infinită rugăciune -

Ca-ntr-o peliculă, ţi se perindă
un imens palimpsest, imagini în oglindă,
întâlniri, peisaje, emoţii, trăiri,
turcoazul plăcerilor, simţiri de împlinire,
- încă o picătură în pânza freatică -
gânduri, abrupte tăceri, canoane, ziduri,
eliberări care nu duc nicăieri,
Sfârşitul
poate să coincidă sau nu cu începutul.

Fugi, mereu fugi,
de tine, de tot ce simţi,
- unica vibraţie -
acel sunet viu, pur, pentru care,
ca-ntr-un puzzle,
ne fragmentăm epopeea trăirilor,
în pulsaţii-legământ care
ne răvăşesc gândurile, crezurile,
ne bulversează simţurile, inima, sufletul.

Fugi, mereu fugi,
fugi, chiar dacă, ştii bine,
că la capătul drumului te vei regăsi...


http://www.youtube.com/watch?v=668iM1-N0ys

Vizualizări: 66

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Februarie 6, 2013 la 11:50am

Multumesc, Costel, pentru trecere si semnul de lectura. Cu drag!

Comentariu publicat de Costel Zăgan pe Februarie 3, 2013 la 7:27pm

Oglinda poeziei : cel mai inocent şi adevărat auitoportret!

Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Februarie 2, 2013 la 4:44pm

E cu totul alta ideea, Radu. Minunat ai construit poemul!

Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Februarie 2, 2013 la 3:26pm

Exista, Radu, exista, a existat si va exista ascuns printre arabescuri, un oras magic al paradoxurilor, un spatiu atemporal! Daca oamenii nu-l vad nu inseamna ca nu exista, noi suntem cei care alegem ceea ce dorim sa vedem prin oglindirea lumii în care traim. Fiecare isi poate ragasi, odata intrand acolo, asemeni liniilor din palma, raspunsuri, dorinte, temeri, nelinisti, povestea vietii, intersectiile destinului - un exercitiu de imaginatie! Inveti sa citesti palimsestul unui oras, luand forma din pustiul care i se opune, cu tot atatea impresii dupa cati calatori au trecut prin el.

Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Februarie 1, 2013 la 9:37pm

Multumesc, Maia, Mircea si Ionel, pentru semnul de lectura si impresiile lasate.

Cu pretuire!

Comentariu publicat de maiarizescu pe Februarie 1, 2013 la 11:38am

Comentariu publicat de Ionel Petrisor pe Ianuarie 31, 2013 la 5:47pm

       Decand asteptam semnatura asta! O fuga cu pasi calcatzi pe lacrimi! Sper in ultimele trei randuri ale poemului! Multumesac! IonelPetrisor.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor