suntem două suprafeţe netede de sticlă.
două feţe ale căror reflexii se toarnă
fără rimă unele într-altele.
ne leagă doar un infinit nenumărabil
şi armatele de euri care dau mâna.
când vrei să mă pierzi e de ajuns
să te întorci să mă priveşti.

te leg strâns de mişcările mele,
fiecare imagine a spatelui meu întors
e compensată de chipul celei care vine,
celei care se întoarce înapoi
acolo de unde niciodată nu pleacă.
tu zâmbeşti la rândul tău,
uneori cu chipul spre necuprins,
alteori întors spre realitate.

suprapunerea noastră imperfectă
ne înlănţuieşte cu fiecare rază
şi cele neştiut de multe sensuri
se întretaie în nesfârşitul dintre noi.
cascadăm ape şi răceli de cristal,
facem schimb de transparenţe
şi pariem pe perspective.
cine pierde?
cine câştigă?


tunelul prin care scăpăm de acum,
se curbează undeva la mijloc,
după ce n de îmbrăţişări naive
nu îndrăznesc să se fărâme...
unde se ajunge în nicăieri?
unde începem oare cu adevărat
să ne distorsionăm în sine...
pentru că vezi tu,eu una,
n-am nevoie decât de etern
ca să ies la iveala orbirii tale.

Vizualizări: 70

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Roxana Cîrligel pe Mai 2, 2010 la 8:59pm
Mulţumesc pentru cuvinte! Am să ţin cont atât de aprecieri,cât şi de critici.
Comentariu publicat de sorin despoT pe Mai 2, 2010 la 3:51pm
eu am citit cam aşa:

suntem două suprafeţe netede de sticlă.
două feţe ale căror reflexii se toarnă
fără rimă una în cealaltă.
ne leagă doar un infinit nenumărabil
şi armatele de euri care dau mâna.
dacă vrei să mă pierzi e suficient
să întorci privirea.

te leg strâns de mişcările mele,
fiecare imagine a spatelui meu întors
e compensată de chipul celei care vine,
celei care se întoarce înapoi
acolo de unde niciodată nu a plecat.
tu zâmbeşti la rândul tău,
uneori cu chipul spre necuprins,
alteori cuprins de real.

suprapunerea noastră imperfectă
ne înlănţuieşte cu fiecare rază
şi cele neştiut de multe sensuri
se întretaie în nesfârşitul dintre noi.
cascadăm ape şi răceli de cristal,
facem schimb de transparenţe
şi pariem pe unghiuri.
cine pierde?
cine câştigă?


tunelul prin care scăpăm de acum,
se curbează undeva la mijloc,
după ce nesfârşite îmbrăţişări naive
nu îndrăznesc să se fărâme...
unde se ajunge în nicăieri?
unde începem oare cu adevărat
să ne distorsionăm în sine...

pentru că vezi tu,eu una,
n-am nevoie decât de mine
ca să ies la iveala orbirii tale.


--


...asta pentru a îţi da o idee despre direcţia în care aş împinge eu acest text. ideea e să revii asupra poemelor, să coafezi, să migăleşti, să netezeşti. ai multe de oferit. aşa că ai grijă la prezentare.

cu drag,

sd
Comentariu publicat de Emil Druncea pe Mai 2, 2010 la 9:48am
Domnilor,va rog sa tineti seama si de varsta autoarei!.Se intrezareste talentul,iar lecturile ulterioare si experienta de viata o pot duce la marea poezie.Persevereaza Roxana,urmeaza-ti visul!
Comentariu publicat de Alexandru Boris Cosciug pe Mai 1, 2010 la 10:18pm
Problema asta cu imaginea din oglinda ma duce cu gandul la o glumă spusă de marele comic român, Mircea Crişan, care, obligat să încheie show-ul televizat înainte de ora de începere a telejurnalului în care se prezentau marile realizări ale comunismului ce nu sufereau amânare, se adresează publicului astfel:
“La marginea lacului, Leana mulge vaca. În lac se vede invers.”
Câtă asemănare există între această glumă şi modul de interpretare ştiinţifică a apariţiei vieţii!
“Dumnezeu a creat lumea. În lume se vede invers.”
Comentariu publicat de Dumitru Mălin pe Mai 1, 2010 la 9:29pm
nu imi place in mod deosebit. prea mult teribilism si epatare!
Comentariu publicat de Ion Burhan pe Mai 1, 2010 la 10:21am
surprinzator de frumos si cu trimiteri... departe, ceea ce denota un spirit treaz.Ai dreptate, ne copilarim cu dorinte care ne orbesc desi n-avem nevoie decat de etern .
Comentariu publicat de adriana rodica barna pe Mai 1, 2010 la 8:19am
Proaspat,transparent,senzorial.Bravo.
Comentariu publicat de Roxana Ştiubei pe Aprilie 30, 2010 la 6:28pm
frumos .....foarte!
"formidabil !" => ca sa-l citez pe profu' de fizica...
Comentariu publicat de Roxana Cîrligel pe Aprilie 30, 2010 la 6:22pm
îmi cer scuze,era doar o greşeală de redactare.
Comentariu publicat de Emil Druncea pe Aprilie 30, 2010 la 3:08pm
Frumos.Persevereaza!

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor