două pufuri seara, înainte de culcare,
aștepți să ți se dilate bronhiile, aduni aer în pumni,
ți-l vâri pe nări, fir cu fir, strop cu strop,
minut cu minut, 
bei aer, mesteci aer, scuipi aer,
e necesar să întrerupeți fumatul,
zâmbești, ehei, don diego aniversario, 
3 corona tubes, fine handmade cigars,
privești lumea prin rotocoale de fum,
încerci să le faci să danseze, să țopăie pe tavan,
expiri inimi, litere, amintiri,
go back no more, no more,
pezevenghiule,
iată, pășești
sa-ca-dat
într-un oraș pe care-l vezi pentru prima dată,
pe-aici ai mai fost, îți spui, nu ai habar când,
într-o viață din care nu ai mai murit,
nu ai mai reușit să evadezi,
să te strecori,
să curgi,
uite calea mărășești colț cu ioniță sandu sturza,
e un loc plin de magnolii aici,
înfloresc în visele unei femei,
ea a reușit să-ți spele conturul de cretă
de pe asfalt,
să-ți mângâie spaimele,
oasele tale pietrificate,
de dinozaur pitic scufundat în sulf,
păcatele știute și neștiute,
cu vorba, cu gândul, cu fapta,
îndoielile tale de om care doarme puțin și așteaptă o dimineață 
în care ar putea să se frângă de la umeri în jos,
să se scuture
ca păsările prinse cu lațul,
ca sălbăticiunile aflate în rut,
de tot ceea ce îl face anost, 
să atârne de colțul lunii un ștreang
pe care să se cațăre, sus, tot mai sus,
acolo unde cerul se sfârșește, unde stelele-și fac șmecherește din ochi,
unde îngerii plâng cu genunchii la gură,
un pas mic pentru om, o, și ce gest care te desăvârșește,
îți spui:
la judecata pregătită de tine, doamne, biet contabil nebun,
nu am nimic de mărturisit,
în fond, am comis tot atâtea fapte rele
câte ai și tu, imediat cum ai reușit să mă alungi,
nu am fost fericit,
nu am uitat să zâmbesc, chiar dacă asta se întâmplă atât de rar, de neprevăzut,
nu am gustat din sângele altora,
nu am așteptat să văd până unde se întinde pământul,
cum se sfârșește el brusc,
imediat cum închizi ușa,
dincolo de ea e o prăpastie plină de melancolia
acelora care-și poartă singurătatea pe degete,
iată, două pufuri seara, înainte de culcare,
aștepți să ți se dilate bronhiile,
ca aerul să-ți pătrundă sub piele,
îți duci umbra în cârcă,
îți cari insomniile sub cocoașă,
don diego aniversario, 3 corona tubes,
expiri fumul gros de la o cameră la alta,
ochii tăi rămân ațintiți pe tavan,
dedesubt, mașina de scris,
olivetti,
te străpunge cu tastele,
lovești în ele ca și când ți-ai bate piroane în cap,
no more, pezevenghiule,
până în zori
ai timp suficient să-ți lingi rănile

Vizualizări: 51

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor