Olmei Olmaia
Olmei Olmaia
Defunctul stă cu faţa spre cer
cerul se uită şi tace
între noi aer
voce nu
gând nu
secunde care trec precum soldaţi de ceară 
printre lumânări răsfirate 
Pietre tocite, flori ofilite
 
nu rugăciunea mă linişteşte
nu bănuţii lăsaţi la ieşire, spălatul pe mâini, cartea închisă
ci luminile blocului de vis a vis
etajul 5, cineva cântă la pian 
boleroul de Ravel.

Vizualizări: 92

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Comentariu publicat de Ottilia Ardeleanu pe Octombrie 29, 2013 la 9:04pm

întâmplarea face ca defunctul să treacă dincolo pe o muzică care semnifică liniştea fără margini! ce poate fi mai sugestiv?!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor