Omagiu IULIEI HASDEU-CAMILA ARMAND

PAGINI MANUSCRIS...

In "Memoriul pentru apararea lui Cagliostro" (din cartea lui Serge Hutin – "Societatile secrete de ieri pana azi", inteleptul Cagliostro spune: "Eu nu apartin nici unei epoci si nici unui loc; resimt permanent ca ma situez in afara timpului si spatiului, fiinta mea spirituala isi traieste in esenta eterna existenta si, daca uneori ma scufund in gandirea cosmica, reurcand cursul varstelor, daca atunci imi intind spiritul atotputernic spre un mod de existenta superior si departat de cel pe care voi il percepeti, traiesc extazul paradisiac si devin cel ce doresc sa fiu. Particiand plenar si in mod constient la realitatea Fiintei Absolute, imi conduc aproape toate actiunile dupa inspiratia divina care ma sustine si ma inconjoara."

Arta modeleaza artistul, iar artistul modeleaza lumea

In colivia gandurilor,mintea mea se zbate neputincioasa cerand dreptul divin la Nemurire,
Si atunci am inteles ca noi nu putem fi decat UNUL,caci doi e prea mic si prea putin pentru NOI.

PASII MEI

...privesc in trecut,
-Ce distanta mare am parcurs,
cu pasi mari!
...privesc in viitor
-Ce putin a ramas...
incetinesc pasii
Levitez...

IN OGLINDA SUFLETULUI

In cochilia sufletului meu,
in nostalgia noptilor de singuratate
am proiectat in eter,
lungi dorinti
si fantastice vise
Speram,
sa te intalnesc intr-o zi,
desi te cautasem
in prea multe vieti
pe Pamant.
Te vedeam printr-o oglinda
a sufletului meu,
Fascinata am patruns prin ea,
sa te cunosc mai bine
Existi,
sau e doar o iluzie a mintii mele?
Linistea ta e si a mea,
stiind ca ti-e bine,
Te aud
Te simt,
Esti o parte din
MINE..

CONSTATARE

IUBESC
GANDESC
TRAIESC
dar ma opresc...
...sa cred
...sa simt
...sa vad
inteleg ca trebuie
sa verbalizez
ceea ce simt
Mi-e dor ,
Te iubesc...

Geniul se hraneste cu esente

In actul cu adevarat creator in care esti liber, manifestandu-te cu o "nebuneasca" spontaneitate caracteristica mai ales geniului, inainte de toate, tu te hranesti pe tine insuti, cautand sa oferi cat mai mult celorlalti si, daruindu-te atunci cai mai mult, accepti ghidarea si inspiratia constiintei superioare din interiorul tau. Mai ales din acest punct de vedere putem spune ca actul superior de hranire ca si faptul de a fi simultan hranit, atunci cand hranesti pe ceilalti este unul si acelasi lucru. Prin intermediul lui Vishuddha Chakra, artistul de geniu, de exemplu, realizeaza chiar prin intermediul artei sale inefabila sa identitate initiala cu acea infailibila voce interioara care il inspira.

Eternitate - Ceea ce este cu adevarat divin si exista in afara timpului. Starile de deosebita elevare spirituala, care ne inalta pe culmile fericirii extatice a constiintei cosmice sunt tangente cu sentimentul eternitatii. Acest sentiment al eternitatii apare si ca o stare de suprema satisfactie atunci cand traim total in prezent; clipa prezenta este imaginea mobila a eternitatii, iar trairea simultana, cu profunzime si autenticitate a clipei insotita de extragerea semnificatiilor ei esentiale inseamna, de fapt, transcenderea acesteia prin inaltarea in sfera sublima de forta a viziunii si trairii autentic spirituale. Eternitatea este contrapartea din lumea spirituala a timpului din lumea fenomenala. Asa cum spunea Platon, timpul este "o imagine miscatoare a eternitatii."

Timp - Proprietatea universala a tuturor formelor de a fi cuprinse intr-o anumita energie subtila a duratei, situandu-se simultan sau succesiv unele fata de altele. In viziunea spirituala yoga asupra timpului, timpul apare ca un cerc, primind atributul reversibilitatii intr-o devenire ciclica a Universului. Intreaga Creatie este supusa acestei neincetate deveniri deci, cu alte cuvinte, energiei subtile a Timpului, numai Pura Constiinta Divina plasandu-se in eternitatea ce transcende orice devenire si orice durata.


Catorindinastral’s Blog Just another WordPress.com weblog April 28, 2009 catorindinastral

Dor de eternitate…

Singuratate
Iulia Hasdeu

Hai, suflete în zbor departe,
Spre cer, pe-a viselor potece,
Pe unde gînd profan nu trece
Şi n-ai de nici o grijă parte:
Hai, suflete, cît mai departe,
Pămîntu-n noapte să se-nece!

Să ne-avîntăm în infinit…
Sondînd superba înălţime
Să rătăcim în zări sublime,
În cer de-azur, locaş rîvnit;
Dorind al tainei infinit,
Uita-vom sumbra adîncime.

O, suflet, duh ales şi pur,
Săltînd din pămînteasca tină,
Să-ţi rupi cătuşi de vizuină;
Deci, lasă-ţi corpul, beci obscur,
Şi vino în eternul pur,
Să facem baie în lumină.

O, vino să ne bucurăm
De-a fericirii plinătate!
În drum de-o fi vreo greutate,
Găsi-vom, totuşi, ce sperăm;
Căci vom putea ca să gustăm
A liniştei singurătate.

Şi vom dezveli deodată
Eterne taine, mult profunde,
Ce infinitul le ascunde
Acestei lumi, ce-n van le cată;
Şi vom zîmbi, ca de-o erată,
De-a lumii cunoştinţe scunde!

Al nostru ochi descoperi-va
Reala faţă-a tot ce este
Şi printr-o vrajă, ca-n poveste,
Tot universul lămuri-şi-va
Secretul, care-atunci vorbi-va
Din fir a păr – măreaţă veste;

Iar adevăr, frumos şi bine,
Făr-a răni cu-a lor prezenţă,
Ne-or apărea chiar în esenţă,
Cu străluciri de tot senine;
O, suflet, fericiri divine
Ne-or copleşi prin excelenţă!

O, sfînt deliciu, voluptate!
Să contemplăm esenţa pură
Şi-a tale taine, o, Natură,
Şi frumuseţi abia visate!
E o supremă voluptate,
Al cărei dor e o tortură.

Ah, ce tortură negrăită! -
Tu, suflete nemuritor,
Ai vrea să te înalţi în zbor
Spre bolta cea nemărginită;
Dar nu poţi – caznă negrăită!
Să scapi de corpul tîrîtor.

Zadarnic dorul te-nfioară,
Vrînd taine mari să descifrezi;
Să zbori şi dulce să visezi,
Ca un avar l-a sa comoară,
Căci corpul greu te împresoară
Cu lanţul gliei, să cedezi.

Dar să răbdăm. E-o zi anume,
Cînd sufletul se liberează,
Sfărmîndu-şi lanţul, şi pe-o rază,
Senin se-nalţă, ca din spume,
Spre-al său locaş din altă lume
Şi în lumină se-mbăiază.

O, suflete, speranţa-i mare…
Fixat e ceasul cînd ai să treci
Urcînd pe sfintele poteci;
Frumoasa zi – frumos dispare.
O, suflete, spranţa-i mare:
Totul trece… Dumnezeu e-n veci!

(Paris, 16 aprilie 1888)

DE NOI DEPINDE CUM ALEGEM SA TRAIM !
PUTEM MERGE TARAS …. SAU PUTEM ZBURA !

…şi transformă-mă în vânt pentru a şopti în univers numele celui care se simte singur

…şi transformă-mă într-o mireasmă plăcută pentru a înălţa la cer bunătatea ce există

…şi transformă-mă în timp pentru a opri ceasul în clipele minunate şi fericite ale vieţii

…şi transformă-mă într-un înger pentru a păzi paşii celui ce îşi asumă riscuri

…şi transformă-mă într-un vis pentru a deveni realitate în inima celui care nu renunţă, ci crede până la
sfârşit

…şi transformă-mă într-o stea pentru a lumina în întuneric

…şi transformă-mă în nori pentru a revărsa ploaia iubirii peste cel care iubeşte întâi

…şi transformă-mă într-un curcubeu pentru a duce speranţa acolo unde nu a mai rămas nimic

…şi transformă-mă în iubire pentru a locui în inima ta !

lidia_ion

…şi transformă-mă în vânt pentru a şopti în univers numele celui care se simte singur

…şi transformă-mă într-o mireasmă plăcută pentru a înălţa la cer bunătatea ce există

…şi transformă-mă în timp pentru a opri ceasul în clipele minunate şi fericite ale vieţii

…şi transformă-mă într-un înger pentru a păzi paşii celui ce-şi asumă riscuri

…şi transformă-mă într-un vis pentru a deveni realitate în inima celui care nu renunţă, ci crede până la sfârşit

…şi trasformă-mă într-o stea pentru a lumina în întuneric

…şi transformă-mă în nori pentru a revărsa ploaia iubirii peste cel care iubeşte întâi

…şi transformă-mă într-un curcubeu pentru a duce speranţa acolo unde nu a rămas nimic

…şi transformă-mă în iubire pentru a locui în inima ta !

Anne Marie

- gabriela_ciobanu:
- EnnaEiram68:
când rostim dor
o floare
deschide petalele
Luminii
un fulg mângâie
Fiinţa
cu aripa Iubirii
o scânteie reaprinde
Flacăra Vieţii
iar Roua Dimineţii
adună razele
Soarelui
împletindu-le cu seninul
în buchetul
Sfintei Bucurii

o clipă, o veşnicie
ruga noastră
devine ceara din candela
purtând în pântece
inocenţa Copilului

ploaia îngerilor
înveleşte tandru
Lacrima

MOTTO:
Labirintul este o metafora a cautarii;ratacesti calea, sau te ratacesti in tine insuti cautand ceva mereu altceva,poate sensul acelei farame de absolut,sub zodia careia te-ai iscat in lume.
Negasindu-l de prima data,revii din nou,refacand itinerariul iar si iar pana cand afli un raspuns.
Labirintul?Basmul eternei repetitii- viata mea.

SUNTEM RATIUNE FARA FORMA-RESTUL E ALEGERE…
(.inscriptie pe un templu grecesccca 400 i.e.n)

Conform dictionarului,labirintul este un aranjament inselator de coridoare si treceri intr-o forma intortocheata nu este vorba de un labirint obisnuit,ci de unul cu o singura poarta de iesire sau intrare,cu un punct ce se rotestesi se intoarce de unde a plecat, intr-o evolutie constanta spre insusi centrul sau…
Conform traditiei,sa mergi ,sa alergi ,sa cauti ….sa dansezi printr-un labirint reprezinta o vindecare,si induce o stare de echilibru daca vreti,LABIRINTULinseamna ordinea nascuta din haos,pt ca labirintul trebuie sa stimuleze ascensiunea spre o treapta superioara de constiinta…Ceva intortocheat te duce la confuzie,dar un labirint cu spiralele sale ce imita circumvolutiunile creierului uman,duce spre o adancire a sufletului,trezind o vibratie in consonanta cu misterele creatiei,ale nasterii,ale vietii,ale mortii,ale renasterii.

DURERE IN GAND
Urlu ca lupii
In padure
Sa fiu auzita
Sa fiu inteleasa.
Dar urletul
E doar in mine
Cine ma poate auzi?
Cine ma poate intelege
Afara de mine?

MARTURISIRE
M-ai intrebat:
-Ti-s drag?
Eu nu ma intreb
De ce ma intrebi
Fara sa sovai spun:
- Da mi-esti drag
Mi -e draga firea-ti aspra
Ma tem si cred
Ca are un capat

Ca dincolo de el
Se schimba in duiosie
Ca de n-ar fi astfel
Nu mi-ai fi drag
Ochii de chihlimbar,
Mi-s dragi
Iluminati de simtaminte
Cand nu sunt luminati
Sunt pietre..

Nu mi-ai fi drag de piatra.
Mi-s dragi
Acele tainice celule
Din care s-a plasmuit
Constiinta complicata
Raspantiile
Si arabescul gandirii tale
Dar nu iubesc
TACEREA
Ce face infernal de vasta
Distanta dintre noi
Tot ce-i al tau iubesc,
Tot ce-i neprihanit si mandru
Altfel nu te-as iubi….
DE NU TE-AS FI IUBIT
MAI DINAINTE
FARA SA STIU
NICI EU
DE CE.

DE CE?
DE CE CAND TE CHEM
NU-MI RASPUNZI
OARE DORUL MEU
NU A AJUNS PANA LA TINE?
GANDUL
NU AI PRINS IN ZBOR
CAND A INCONJURAT PAMANTUL?I
IERI
NU AI VAZUT LACRIMELE -N
STROPII MARI DE PLOAIE
SI CURGEAU DIN CER SIROAIE.
CUM SE POATE SA N-AUZi
INIMA CE-MI BATE TARE
SI PE O UNDA IN TIMP VIBREAZA
URMARINDU-TE PE TINE..
CRED CA TU NU ASCULTI
LINISTEA DIN JURUL TAU
SI ASTFEL
NU MA GASESTI,
NU MA AUZI,
NU MA ZARESTI

.
POVESTE
A fost odata ca niciodata….Copil,cu ochi pt toate minunile lumii,intram pe poarta basmului in lume..
Treceam padurea de arama,padurea de argint,padurea de aur si ajungeam pe Taramul Tineretii fara Batranete si al V ietii fara de Moarte…
Si acolo,in mijlocul unei gradini,crestea Arborele Vietii incarcat …fructe de aur…Din radacina lui,incepea izvorul de apa vie,pasari maiastre cantau intre ramuri…ziua…si animale infricosatoare stateau de paza noaptea….
“Vrajita varsta a copilariei.”….
Veneam din Lumea Basmului cu o creanga de aur in mana…
Stiam -undeva exista …O TARA a TINERETII FARA BATRANETE SI A VIETII FARA DE MOARTE.

“.Totul e sa crezi si sa cauti”……

CUGETARE

(culeasa din folclor)

E banal sa-ti spun si eu,
Vorbe bune …”de muzeu”…
“Te am vazut si te am placut!”
…”Te iubesc”…”
Mi e greu” sa- ti zic…
Poate nici tu nu m- ai crede,
Ce-i in mine nu se vede…
Nici chiar nodul ce-mi sta -n gat
N- am sa pot sa ti-l arat
Cum-ca” inima ma doare”
Ai sa poti sa crezi tu oare?
E banal orice ti-as spune
Totusi crede- ma …” pe bune”
Ca si eu ca orice fiinta …
In dragoste nu am vointa
Si nu mi pot calauzi
“Dorul de a te iubi”
Dar tu crede ce- ti convine…
” Eu tot mor”.
De dor…
De tine…

NU-I VINA NOASTRA

Nu-i vina ta
Ca n-ai stiut
Ca eu te astept

Tu ai cules o floare
La fel cu cea pe care
Si eu am vrut sa-ti daruiesc

E prea din timp
Sau prea tarziu
Ca viata sa adevereasca
Care din flori ar trebui
In fata ta a vesteji
Si care sa infloreasca

ASTEPTARE

Am alergat spre tine
Si am ajuns .
M-a oprit o clipa
Furtuna de primavara
In timp…

Am alergat spre ochii tai
Mi s-a parut
Ca spun ceva…

Nici tu
N-ai inteles
Privirea mea?

“Nu vom putea fi pe deplin si vesnic fericiti,fara a ne uni cu ceva in fiinta noastra intr-un INTREG
Si aceasta este ceea ce se cheama in mod substantial…IUBIRE.”…….( THEILHARD de CHARDIU)

Absolutul in iubire…SUFLETUL PERECHE…

Sa ai in suflet,in minte,in inima…in intregul fiintei tale…sufletul pe care il iubesti….
Sa-i auzi gandurile,sa-i simti trairile,sentimentele…sa-i auzi telepatic…glasul,ca si cum ar sta langa tine,desi mii de km..va despart,iar cu ochiul tibetan sa-l vezi…ca intr-un glob de cristal…
Telepatia sufletelor si reteaua gandurilor …aceasta este de fapt …iubirea…
Este dragoste,Unica dragoste,pe care foarte putini reusesc sa o intalneasca,sa o recunoasca,sa o astepte,sa o inteleaga….
De fapt nu-l iubesc pe el,omul terestru,cu pacate ca orice muritor…
Iubesc in el” sufletul”,ceva greu de definit in…banale cuvinte… ….Iubesc ceea ce el trezeste in mine…ca un ecou al sentimentelor…o explozie de viata,lumina,muzica poezie,culoare…
.E sublim!
Ma sperie,dar imi place…si vreau din ce in ce mai mult…
Il vreau pe el,si doar pe el…asa cum un copil isi doreste nebuneste o jucarie care inca nu-i apartine
Daca exista suflete pereche,ce nu pot fii despartite nici de eternitate,nici timp,nici de alti oameni,atunci el este jumatatea fara de care eu nu pot exista ca intreg…
IUBESC DOAR CE EL REUSESTE SA TREZEASCA IN MINE:REZONANTA TELEPATICA A SENTIMENTELOR..
EXPLOZIA DE SENTIMENTE DIN SUFLETUL LUI…REUSESTESA TREZEASCA…
EXPLOZIA DE IUBIRE DIN SUFLETUL MEU…

Asteptare

Te astept
Te astept de o eternitate
Ai sa vii?
Nu stiu.
Te astept sa intampinam primavara impreuna
Afara ninge cu flori de cires
Atat de frumos!
Te astept.
O sa vii?
Nici tu nu stii…

GANDURI
Caut sa descifrez taina viselor la fel cum cautam in copilarie sa inteleg sensul povestilor, talcul lor ascuns .Ce ascunde un vis? Ce semnificatie are?
Doar timpul are raspunsul adevarat,exact.
In vis atingem ceea ce nu putem atinge intr o viata de simplii muritori:bariera transedentala,imposibilul descatusarea de realitate ,decorporarea ,viitorul, clarviziunea-poezia sufletului…
Am visat..
Candva,flori albe de cires bateau la portile gandirii si ca in fiecare vis se facea ca eram copil si ma infioram de fosnete neintelese.Vrajita varsta a copilariei…
Dar au trecut anii si uneori ii simt dureros de grei pe umerii mei.Am uitat sa mai visez,nu mai am timp de vise.
…..Cateodata, cred ca inca mai visez cu ochii deschisi dar-e doar o impresie…
Ratacind printre stele….

COSMAR IN NOAPTE…

Primavara trecea neobservata pe langa noi…desi o dorisem mult timp…
Ploua si era rece…peste copacii in floare…Eram singura si trista…

Plangand,m-am culcat intr-un ocean de lacrimi,si am adormit..
Visam?
Traversam un univers plin de intrebari…de indoieli ,de spaime…
Te cautam,dar furtunile din sufletul meu,cautand raspunsuri creeau ….tornade in noaptea neagra…
Te cautam…in stropii de ploaie,in frigul de afara,in florile de cires cazute de timpuriu din pomii in floare…Eram singura si-mi era teama,duhurile noptii,colindand Pamantul,aruncau fulgere ciudate,luminand o noaptea intunecata…
Cautand ceva drag,ce pierdusem fara voie,orbecaiam prin neguri de timp,si tristetea din mine era sfasietoare….Eram doar o himera in noaptea adanca de inceput de lume…
Tarziu ,spre ziua,chinuita de intunericul din mine,m-am trezit strigandu-ti numele…Nu erai langa mine,desi te cautasem in cantecul stelelor,in cantecul noptii,in cantecul lunii,in cantecele altor vieti,si nu te intalnisem…
Te-am strigat din nou,dar…nu ma auzeai…nu puteai sa ma auzi…erai prins ca si mine,intr-un ocean de intrebari ,de indoieli,de ganduri nerostite…
Speriata doream sa ma trezesc la realitate…
Nu mai era vis…TE REGASISEM…
Ne regasisem…ca suflete…
Soptindu-mi numele…mi-ai invatat sa-mi ascult inima,sa privesc spre inaltimi pt ca acolo e IUBIREA…In prapastia gandurilor mele e doar durerea…
Fugind de tristete am zburat spre LUMINA…
SI M-AM TREZIT!
FULGERE DE LUMINI,SI ROIURI DE STELE,ZBOR DE FLUTURI ALBI ….IESITI DIN METAMORFOZELE ALTOR VIETI,DEMULT APUSE…
ERA SUBLIM…REGASISEM IUBIREA…
Primavara trecea neobservata pe langa noi…
Ma trezisem dintr-un cosmar cu viscoliri albe,in mijlocul unor ametitoare declaratii de iubire…
Zambeam in fata primaverii,ca in fata unei vechi povesti de iubire…te regasisem in mine…si eram fericita…
Incepeam sa uit cosmarele altor vieti….

CINE ESTI TU, CINE SUNT EU ? ESTE ADEVARAT CA NOI PUTEM ATINGE CERUL sau NIMIC NU ESTE REAL? NU, NIMIC NU ESTE REAL… au spus PASARILE PARADISULUI … DAR MI-E FRICA… NU-TI DAI SEAMA CA MI-E FRICA? SPUNE-MI… UNDE MA DUCI PORTI ? VEI AFLA… IN CURAND ! au spus PASARILE PARADISULUI ZBURAM ACASA, ZBURAM SPRE CASA… ZBURAM ACASA, ZBURAM SPRE CASA… SPRE LOCURILE CE LE-AI STIUT CANDVA! CATRE LINISTEA , CE EXISTA CANDVA … PENTRU O COPILA MICA CA TINE ZBURAM SPRE CASA DINTR-O LUME …

Iulia Hasdeu – Himera
De este-n lume-adevarat
Ca-ndragostitii au aflat
În germinal sau în brumar
Avîntul altfel nesperat
E ca-n himera-si fac hotar.

Si pacea serii de-o iubesc
Cu umbrele ce amagesc
Natura chiar – augusta mama
E ca-n visare se voiesc
Si de himera nu au teama.

Ei rîd de vise-amagitoare
Si nu se tem ca omul moare
Ca-n timpul lui Homer mai spera…
Sunt singuri fericiti sub soare:
Ca fericirea – e-o himera.

Entry Filed under: Uncategorized
(DREPTURILE DE AUTOR SUNT REZERVATE)
CORINA GABRIELA CIOBANU

Vizualizări: 155

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor