OMAGIUL MEU SCRIITORULUI NONAGENAR MIRCEA SERBANESCU

 

O SCURTĂ ISTORIE A LITERATURII BANATULUI

(Dincoace de Palia de la Orăştie de Mircea Şerbănescu)

de FLORIN CONTREA

 

          Volumul apărut în 2004 la Editura de Vest din Timişoara subintitulat „Memorie culturală multiseculară” realizat de scriitorul Mircea Şerbănescu, la cei 87 de ani ai săi, reprezintă pentru cititorul actual o revelaţie, o plăcută surpriză, dar şi un uşor regret. Acest din urmă sentiment provine dintr-o tristă realitate: aproape în totalitate, operele literare evocate de autor sunt de negăsit în librăriile şi chiar din bibliotecile publice din oraş. Motivele sunt binecunoscute şi ţin de situaţia critică în care se zbate aproape tot ceea ce ţine de cultură în zilele noastre, şi nu  numai.

          În capitolul introductiv „Doar o vorbă am de spus”, autorul recunoaşte cu sinceritate: „ca scriitor am scris altfel istoria – ca cititor de cărţi”. Acest lucru presupune pe lângă o memorie colosală a lucrurilor şi faptelor citite, - cât şi, mai ales, - a celor trăite şi amintite. Mircea Şerbănescu a  avut ocazia să stea de vorbă personal cu cei mai mulţi dintre creatorii volumelor de poezie şi proză la care se referă. A răsfoit cele mai multe din revistele culturale ale timpurilor trecute. Pentru perioada cea mai veche a istoriei culturale din Banat, s-a inspirat din lucrarea cercetătorului I.D.Suciu „Literatura bănăţeană de la începuturi până la Unire”  apărută la Caransebeş, din care citează un fragment semnificativ: „Deci în Banat în secolul al XIII-lea avem o  mişcare literară de proporţii mari cu o intensă viaţă culturală românească (..). Acesta este primul moment important din trecutul literar al Românilor Bănăţeni”(p.7).

          Primele opere cu caracter literar şi cultural cu adevărat importante pentru noi astăzi sunt: „Observaţiile de limbă românească” ale lui Paul Iorgovici din 1799, „Cronica Banatului” a lui Nicolae Stoica de Haţeg din 1825, scrisă într-un stil literar atractiv şi colorat, şi monografia „Încercare de istorie politică şi naturală a Banatului Timişoarei” realizată de autorul italian Francesco Grisellini publicată în 1870. Despre aceasta putem afirma fără a greşi prea mult că poate fi echivalentă „Descrierii Moldovei” a voievodului cărturar Dimitrie Cantemir.

           Marele pedagog şi conducător al Revoluţiei de la 1848, Eftimie Murgu, este prezentat biografic, în formă romanescă cu două opere literare de excepţie: „Fericita jale a Cumbriei” de Pavel Bellu (1978) şi „În afara gloriei” de Ion Marin Almăjan (1994, – la editura Eurobit). Personajul istoric principal este analizat cu măiestrie psihologică în romanele evocate.

          Următorul moment important pe plan cultural al Banatului se petrece în comuna Comloşu Mare, unde a poposit pentru scurt timp, poetul naţional Mihai Eminescu, când şi-a vizitat un prieten, nu altul decât poetul comloşan Iulian Grozescu. Episodul a fost evocat de criticul G. Călinescu în monografia sa „Viaţa lui Eminescu” apărută în 1964. În revista Suflet nou, am găsit odinioară şi presupunerea că, schimbarea numelui poetului din Eminovici în Eminescu ar aparţine mai degrabă poetului Iulian Grozescu decât directorului publicaţiei, Iosif Vulcan, aşa cum este cunoscut în prezent.

          Despre Iulian Grozescu a scris un studiu monografic Vicenţiu Bugariu în 1941.  Altă autoare provenită din aceeaşi localitate din vestul Banatului a fost Emilia Lungu, prin căsătorie numită şi Puhallo. În 1874 a început lucrul la romanul Elmira, închinată vieţii tineretului intelectual al acelei vremi.

          O personalitate cunoscută a romantismului european a fost şi poetul Nicolaus Lenau născut în satul Ciata, sau – după alte surse Cetad, actualmente numit – în cinstea acestuia, Lenauheim. Prin 1879 Mihai Eminescu a tradus o poezia a acestuia Stai deasupra mea. Se insistă în carte asupra soartei tragice asemănătoare a celor doi autori, ambii tratându-şi suferinţele în aceeaşi localitate, Ober-Doblig, descris astfel de G. Călinescu: „Aşezat în marginea Vienei, în mijlocul unui mare parc cu flori şi arbori…”

          Următorul capitol, În două momente, conţine o interesantă observaţie a lui Ioan Slavici, născut în 1848 aproape de oraşul Arad, în comuna Şiria: „Singură putere ne este superioritatea intelectuală faţă de popoarele ce ne înconjoară şi singura legătură care ne împreună este asemănarea în toate formele vieţuirii sufleteşti” şi, „…avem o singură chemare – de a urzi, aici, unde suntem, o viaţă a noastră care să despartă şi să împreune trei lumi deosebite. Dacă nu vom putea aceasta nu avem drept la existenţă”.

          Mai apoi, sunt amintite elogios două personalităţi ale locului: „E vorba de Victor Vlad Delamarina (1870-1896) şi de Ion Popovici Bănăţeanu (1869-1895), două păsări călătoare în căutarea unui cuib. Se cunoaşte rapida lor trecere în nefiinţă, şi-n lungul vremii şi în pesudo-uitarea omenească!(p. 48)”.

          Capitolul Război şi pace evocă personalitatea complexă a lui Mihail Gaşpar, om al bisericii, dar şi al artei literelor. Pe lângă povestiri – este amintită Casa cu obloane verzi -  acesta rămâne şi cu un prim roman istoric de proporţii: Fata vornicului Oană în care, - la fel ca Sadoveanu, mai târziu – este evocată bătălia epopeică de la Pârâul Rece, dusă de voievodul moldovean Ştefan cel Mare.

          Mai sunt consemnaţi – întru neuitare: Cassian R. Munteanu (1892-1921) – poet, ziarist, militant pentru cauza naţională. În 1977 i-a fost publicat de N.A.Roşu şi Ion Ţirioi un volum de povestiri: Bătălia de la Mărăşeşti. Poetul Vasile Maniu (1824-1901) a scris piese de teatru şi studii istorice. Cornel Diaconovici (1859-1904), urmaş al lui C.D.Loga, ziarist, a editat o renumită Enciclopedie Română (între 1818-1904). Aurel C. Popovici a scris în Bucureşti studiile politice: Naţionalism sau democraţie – O critică a civilizaţiuni moderne.

          De la George Cătană (1865-1944), folclorist şi literat ne-a rămas un Volum antologic în 1969.

           Timişoara – oraş mare cu aspect de capitală.

          În acest capitol sunt consemnate revistele editate de cunoscutul romancier Camil Petrescu între 1919-1921: Ţara şi Limba română. El considera că „ziarist” înseamnă neapărat „sincer şi independent”, un suflet mistuit „în lupte pentru o idee şi o cauză”, iar ziarul trebuie să fie „înălţător ca un stindard, sfânt ca o tribună de predicat şi iscălit bogat, activ, creator de energii, ca un mare aparat de civilizaţie” (p. 67).

La Marea Adunare a Unirii din decembrie 1918 a fost prezent şi bănăţeanul Teodor V. Păcăţianu – autorul monumentalei opere Cartea de aur  în opt volume prezentând lupta românilor pentru dovedirea şi revendicarea drepturilor naţionale, sociale şi culturale (cf. Aurel Cosma jr., 1977).

          Marele poet Lucian Blaga a publicat în revista Banatul cunoscutele articole: Barocul etnografiei româneşti şi Studiul proverbului ,– în care se constata absenţa marilor personalităţi culturale ale locului, în contrast cu bogăţia şi varietatea folclorului local. Aici, autorul studiului de faţă replică, pe drept cuvânt: „Observaţii dure şi adevărate,  lipsite însă de un raport la istoria regiunii, cu atât mai necesară pentru cititorul de azi”(p. 72).

Teodor Bucurescu (1885-1967), director de şcoală în Sânnicolaul Mare între 1924 şi 1925, realizează, cu deosebită abnegaţie o mobilizare a tuturor forţelor culturale, sociale, etc. ale regiunii, – o statuie din bronz închinată poetului naţional Mihai Eminescu, urmată de o festivitate grandioasă la care au fost de faţă mari personalităţi ale timpului.

Apoi, autorul îşi îndreaptă atenţia asupra unor cunoscute reviste culturale din acel timp: Vrerea, (1933), condusă de poetul Ion Stoia Udrea; Fruncea  - tipărită în hârtie velină de Nicolae Ivan; Banatul, condus la început de Grigore Ion care stăruia foarte mult pe lângă Camil Petrescu şi Lucian Blaga pentru a i se trimite articole de prestigiu, în fine, revista Luceafărul (1935-1942). Cu emoţie este consemnată publicaţia Colţ de Ţară condusă de Pavel Bellu şi Mircea Şerbănescu apărută în 1936. „Un pitoresc deosebit îl reprezenta revista Vasiova (1929-1947) a lui Tata Oancea, poetul, editorul şi difuzorul publicaţiei, un Badea Cârţan din inima Banatului” (p.94).

Autorul mai consemnează apariţia în 1937 la Bucureşti a romanului Iana Hoinara a scriitoarei Sofia Arcan, venită de pe malul Dunării (Moldova Nouă). Tot pe atunci, 1937, Anişoara Odeanu se făcea cunoscută cu o altă carte de succes Într-un cămin de domnişoare, urmată mai târziu, de romanul psihologic, dar de mai mic succes, Călător în noaptea de Ajun.

Ion Ţeicu este caracterizat de autorul cărţii ca având „sarcasm de rezonanţă superioară, sau, mai exact spus, o superioritate acidă cu direcţii precise. Una din prozele lui satirice îl are ca personaj pe Caragiale”(p. 97). Proza poartă titlul Caragiale şi Mitică Bănăţeanu la Budapesta.

Cronicarul mai consemnează succint romanul În codrii Boşneagului, reeditată în 1988, scrisă de Damian Izvernicean.

          Următorul capitol: Mare număr de scriitori ţărani.

          Studiul începe cu evocarea lui Petru Petrica şi afirmaţia lui „Sunt un simplu ţăran plugar bănăţean”. Comentariul autorului relevă faptul că „nimeni din afară nu s-a preocupat în vreun fel oarecare să îi îndemne pe ţărani să înveţe, să citească şi să găsească între toate uneltele de lucru dintr-o gospodărie tocmai condeiul necesar ca să scrie aşa cum asimilaseră prin citire şi meditaţii”(p.103).

          Paul Tărbăţiu, agricultor, apoi, mai spre bătrâneţe portar la Opera Română din Timişoara, s-a remarcat prin volumul de poezii Sclavii pământului.

          Ghiţă Bălan-Şerban din comuna Comloşu Mare scrie o sumedenie de articole în revista comunei, Suflet Nou consemnate de Gabriel Ţepelea în 1943, în volumul său monografic Plugari condeieri din Banat.

          Un număr mare de volume a scos la lumină până la adânci bătrâneţi, poetul Ion Frumosu din Ciuchici, din Munţii Caraşului. „Mi se dezvăluia, – afirmă autorul cărţii despre el, - un suflet bogat, o minte iscoditoare, o inteligenţă vie şi o sete de a cunoaşte, de a şti şi de a avea care impresionau. Ca să citească şi să scrie trebuia să înfrunte familia, care nu vedea cu ochi buni risipirea gazului, spre pildă, ca să aibă seara târziu lumină”. (p.112).

Ion Ciucurel din Şoşdea a scos o revistă Cuvântul satelor, apărută la Lugoj, şi a publicat şi un prin roman scris de un plugar: Transformarea.

Nu poate lipsi din această evocare Petru E. Oance, cu volumul antologic Din cărţile mele, pe lângă renumita sa revistă Vasiova. În fine, poate cel mai cunoscut la vremea sa, George Gârda (1875-1948), ajuns cu timpul advocat la Lugoj, apoi la Făget, cu renumita sa carte de poezie în grai bănăţean; Că tăt Bănatu-i fruncea, pe care până astăzi n-am reuşit să o găsesc, cu toate strădaniile mele.

Alt capitol; O generaţie de mâine fără mâine.

Titlul face aluzie la tăvălugul comunismului care a dus la dispariţia fizică a multor opere şi creatori preţioşi. În 1936 apărea la Oraviţa revista efemeră Generaţia de mâine sub conducerea lui Mihai Novac.

În 14 martie 1922 vedea lumina zilei Pavel Bellu. Ultima sa carte de poezii purta titlul Lebăda solară, iar în 1944 apărea o carte de critică literară Poezia nouă bănăţeană.

Petru Sfetca se remarca încă de la debut cu Solii către lumină, iar în 1944, cu volumul de traduceri Cumpăna anilor.

          Nicolae Ţirioi, a fost redactor la publicaţia Vestul, având şi o pagină literară, în special dedicată celor tineri: Luminişuri. A editat şi o antologie de Lirică timişoreană, cuprinzând anii 1944-1969.

          Aurel Bugariu s-a remarcat cu volumul de versuri Încrustări în bancă în 1939. În 1940 are un roman Dragoste albă, iar după război, emigrează în Statele Unite, unde conduce până la sfârşitul vieţii, – sub numele literar Nicolae Novac, - o emisiune radiofonică intitulată Ora românească . A rămas de la el şi o bogată bibliografie de poet şi romancier.

          Autorul notează şi contribuţiile autorilor Alexandru Jebeleanu, de la Oglinzi sonore, până la ultimul volum de sonete Magnolii (1994); Ion I. Mioc cu volumul de versuri Fata de sub pleoape; Grigore Bugarin, de la Simfonia rustică până la volumul La nana-n vale (1937); Ioachim Miloia, care s-a afirmat în calitate de director al Muzeului Banatului, după strălucite studii de pictură la Roma. A scris multe studii dintre care se remarcă Analele Banatului.

Cornel Grofşoreanu, originar din Comloşu Mare, a fost „iniţiatorul şi sufletul” Institutului Social Banat-Crişana ce a avut un mare rol în iniţierea unor studii monografice ale satelor, pe linia sociologului de renume Dimitrie Gusti.

Virgil Birou are un roman inspirat din viaţa extremă a minierilor intitulat Lume fără cer, precum şi o monografie cu fotografii expresive: Oameni şi locuri din Caraş.

          George C. Bogdan a iniţiat revista de cultură Reşiţa între 1938-1944.

          I.D.Suciu rămâne cu un studiu vast: Literatura bănăţeană de la începuturi până la unire (1940).

          Autorul nu-i uită pe traducătorii operelor mari ale culturii române: Franyo Zoltan şi Franz Liebhard (cu Mozaic bănăţean).

În fine, mai amintim aici pe Aurel Cosma jr. cu volumele Istoria presei române din Banat şi Prin Timişoara de altădată.

Am amintit, desigur parţial, pe acei autori care, – prin opera lor, - au rămas ca puncte de referinţă pentru o istorie culturală, spirituală, şi poetică a acestui colţ de ţară. Cu o abnegaţie demnă de admirat, publicistul, omul de cultură, poetul, romancierul, şi – desigur, criticul şi istoricul literar Mircea Şerbănescu ne lasă o mărturie preţioasă despre oameni de seamă şi opere importante pentru noi. Numărul mare de autori şi de opere poate părea fastidios, dar necesar, atât timp cât, – din motive care ne provoacă suferinţe, - acestea rămân în mare parte necunoscute publicului larg. Prezentul articol se constituie – pe drept cuvânt – ca un modest omagiu la o carte de referinţă pentru ceea ce rămâne ca autentic act de cultură al Banatului.  

 

 

 

 

Vizualizări: 689

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de florin contrea pe Octombrie 28, 2011 la 10:29am

MULTUMESC

din suflet tuturor colegilor care au avut bunavointa si rabdarea sa citeasca textul postat si sa adauge comentarii care ma emotioneaza si ma bucura. Un cuvant special de multumire domnulei Ion Marin Almajan pentru aprecieri si pentru precizariele pe care le aduce textului meu. Le consider corecte si necesare. Regret scaparile pe care le atribui grabei si... ostenelii. Asa se intampla cand ma implic in prea multe directii - cercetare stiintifica, critica, literatura etc.

Ii multumesc si pentru invitatia de a participa la prietenia literara pe care o accept cu bucurie.

Florin Contrea

Comentariu publicat de Victoria Stoian pe Octombrie 27, 2011 la 6:53pm
Alătur şi omagiul meu, cu permisiunea d-voastră d-le Florin Contrea, pentru această carte şi pentru autorul ei!
Comentariu publicat de baciuileana pe Octombrie 25, 2011 la 1:56pm

 Multumim. Mai asteptam si alte asemenea evenimente care sa cuprinda viata si opera celor in viata.

Comentariu publicat de caterina scarlet pe Octombrie 25, 2011 la 7:52am
interesantă lectură chiar cu micile ei inexactități
Comentariu publicat de Ion Marin Almajan pe Octombrie 24, 2011 la 11:29pm

 Mă grăbesc să-l felicit pe dl. Florin Contrea pentru că a  consemnat  mai sus un  moment important pentru istoria literară a Banatului și a țării, împlinirea de către  scriitorului Mircea Șerbănescu a vârstei de 90 de ani și a trecut în revistă una din lucrările de istorie culturală  semnată de nonagenarul autor ce are în urma sa o bogată operă literară. Aș vrea însă să nu trec cu vederea câteva erori comise  de dl. Contrea.Printre acestea aș sublinia faptul că îngrijitorii ediției Bătăliei de la Mărășești au fost N.A. Roșu și Nicolae Țirioi ,important critic și istoric literar nu Ion Țirioi, cum scrie dl . Contrea.De asemenea  este inexată afirmația că de la George Cătană ne-a rămas un volum antologic. Volumul antologic a fost realizat de cerecetătoarea Doina Comloșan,,  publicat de Facla la data precizată.Altă recizare se referă la revista Luceafărul care a fost  condusă de Aurel Cosma jr., el însuși o personalitate importantă a culturii timișorene.

Scriitorul Ion Frumosu a scris și a trăit la Ciuchici, localitate aflată între dealurile cărășene , nu în munți, cum se scrie. Volumul Poezia nouă bănățeană  aparține scriitorului Virgil Birou,președinte al Asociației scriitorilor români din Banat care a scris și romanul foarte valoros Lume fără cer,, carte ce a avut o soartă ingrată, dar și reportajul Oameni și locuri din Banat.Romanul meu, În afara gloriei avându-l ca personaj principal pe Eftimie Murgu, conducător al Rev. de la 1848, cărturar de mare anvergură, dascăl de filosofie la Academia Mihăileană, dascăl al lui Bălcescu, a apărut  vol. I în 1994 iar vol I și II în ediție întregită a fost publicat în 2007 .I.D. Suciu a publicat Revoluția de la 1848-49 din Banat în 1968 la Editura Academiei și Eftimie Murgu-Scrieri  în 1969,la Editura pentru literatură, lucrări capitale pentru temele abordate. Franz Liebhard a fost  nu doar un important traducător ci și un poet valoros al literaturii germane din România.

Ioachim Miloia a scris multe studii de arheologie, de istoria artelor. Analele Banatului este o revistă pe care el a înființat-o , revistă ce se tipărește ( sper) și astăzi. Lucrarea lui Mircea Șerbănescu  se constituie într-un demers valoros  cu intenția de a aduna la un loc, spre știința contemporanilor și poate a viitorimii strădaniile bănățenilor pentru dezvoltarea culturii, literaturii românești în întregul ei.Bine spune dl Fl. Georgescu, citându-l pe Mircea Eliade că o cultură nu e făcută de o regiune , nici  de o mână de oameni, ci de toți românii  fie ei trăitori între granițele țării sau dincolo de fruntariile ei.Revenind la Mircea Șerbănescu, el este unul dintre întemeietorii mișcării literare profesioniste din Banat, alături de Alex. Jebeleanu. Anghel Dumbrăveanu, Virgil Birou, Dorian Grozdan, Radu Theodoru, Ion Arieșanu,Radu Ciobanu, Sorin Titel, C. Miu -Lerca, Nic. Țirioi, Lucian Valea, Franz Liebhard, Franyo Zoltan, Vladimir Ciokov și mulți alții.

Comentariu publicat de Serban Ecaterina pe Octombrie 24, 2011 la 11:14pm

Mulțumesc pentru ceea ce faceți postând așa cum spuneați-un modest omagiu- pentru scriitorul Mircea Șerbănescu! Avem multe valori în cultura românească și nu numai, ar fi minunat ca să le cunoaștem și să-i

cinstim cum se cuvine în timpul vieții.

Comentariu publicat de Florin GRIGORIU pe Octombrie 24, 2011 la 8:09pm
 Si acest articol este o dovadă că Istoria adevărată a literaturii române conține și alți scriitori față de cei ce se văd cu ochelarii de Dâmbovița. Scriitorului MIRCEA ȘERBĂNESCU, n. in 14 octombrie 1919, la Cernăuți,or al romanului Cadavrul ambulant, în 1937, al romanului Cerc și dragoste, în 1973 etc. LA MULTI ANI! Memoria culturală a României există și prin Mircea Șerbănescu, prin Banatul Literar, prin Oltenia Literară, prin Moldova Literară, prin Dobrogea Literară etc. Pentru că zice Mircea Eliade (zicere aflată zilele acestea pe frontispiciul unei noi reviste literare din Ținutul de la Mare): O cultură nu e făcută de cinci sau zece oameni, ci de sute și mii de scriitori, cărturari, oameni de știință, gânditori critici, artiști, gazetari. Florin Grigoriu
Comentariu publicat de Ionel Petrisor pe Octombrie 24, 2011 la 8:06pm
Banatul face parte dintr-un intreg si creeatiile lui apartin si intregului caruia ar trebui sa-i pese ceva maimult de cei ce cu suflet au cules si scris pagini de istorie scriitoriceasca cu gandul ca si altii dornici de cunoastere sa stie nu despre ei ci despre ceeace scriu ei. Raspanditile peste tot. Sant parte din cultura acestui neam !
Comentariu publicat de nina demercy pe Octombrie 24, 2011 la 6:34pm
Felicitari Domnule Prof.Florin Contrea pentru omagiul adus minunatului om si scriitor Mircea Serbanescu. Cu stima.
Comentariu publicat de dumitru negoita pe Octombrie 23, 2011 la 10:34pm
Mărturiile dv., privitoare la legenda vie a Banatului care,printre multe altele, a prezentat  şi un roman istoric de mari proporţii,fie vorbind de volume antologice, reviste culturale, traduceri, fie nominalizând mari valori, începând, cum afirmaţi,cu marele pedagog Eftimie Murgu,conducătorul Revoluţiei de la 1848 ori o nouă  ipoteză cu Eminescu, precum şi toate nominalizările până-n 1977, aduc un mare serviciu, nu numai Banatului  şi culturii româneşti.

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor