îşi lasă mîna să crească în apa-iepure 
în apa-cîine şi-n celelalte ape dom
estice 
dac

tilografiate cu vîrful unghiei cosmice

din umerii încruntați execută stele în 
spatele unui zid înfometat 
cînd obosit renunță brusc începe 
o pasăre să existe

lumina i se ascunde de zîmbet 
într-o baltă ascuțită şi roșie 
spre dimineață izbește fruntea cerului 
cu aripa ei din piatră 
seamănă cu sufletul gata să iasă

e timpul ca pasărea albă să-şi
ardă zborul de buna voie de frică 
de cîte şi mai cîte o încurajează să facă asta

cu forme vagi de case 
timpul vine şi trece mai departe
de aceea plouă subtil peste această 
cenușă neascultătoare

 

Vizualizări: 7

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor