Azi a fost o zi ca oricare alta. După serviciu m-am oprit la benzinărie să-mi mai pun niște benzină că tot eram pe roșu, în drum spre casă a trebuit sa intru într-un magazin să fac cateva cumpărături. Simțeam oboseala pană în varful tălpilor, dar cum acasă nu mă aștepta nimeni cu masa pusă a trebuit să-mi fac curaj și să găsesc timp și energie pentru a pregăti ceva. Și uite așa au început să curgă gandurile. Mi-am amintit că acum vre-o cinci , șase ani am ales să scriu cate ceva despre proza scurta a lui Dm. Țepeneag. Știu că eram foarte entuziasmată și chiar mă miram cum de onirismul lui Dm. Țepeneag nu i-a impresionat și pe colegii mei. Probabil asupra mea a avut un efect mai special pentru că sunt o visătoare și o romantic incurabil.

Și totusi despre ce-am scris? m-am întrebat dintrodata. Ce m-a impresionat? Norocul meu e ca mai păstrez cursuri vechi prin debara și mi-am amintit că acolo aveam și notitele despre „Proza scurtă a lui Dm. Țepeneag”. Mi-am aruncat ochii pe primul capitol „ Poetica onirismului” și am găsit cateva date referitor la anumite articole care se pare că au avut o anumită importanță la vremea lor, dar care n-au lasat urme în memoria mea. E adevarat că au trecut cativa ani, dar „Iliada” și „Odiseea” le-am citit acum vre-o zece, doisprezece ani și parcă am încă idee despre acțiunile de acolo. Gandul ăsta îmi lăsă un gust amar și am trecut la cel de-al doilea capitol „Exerciții”. Se pare că era vorba de un volum cu povestiri. Citesc cateva titluri: „Amintire”, „La fotograf”, „Pește mort” și deodata îmi apar cateva imagini vagi. Da, parcă îmi aduc aminte. Mă întorc la primul capitol, ideile de acolo par chiar interesante, dar de ce nu au rămas totuși in memorie ? Cateva randuri sunt scris cursiv : „ onirismul estetic respinge robia subconstientului și a incoerenței , cultivand totuși ambiguitate ... „ .Deci asta e, imi zic, e vorba de ambiguitate. În goana dupa ideea de nou ne aventurăm să dăm naștere unor noi curente literare fără să realizăm că în afara de NOU s-ar putea să nu mai rămană în urma noastră decat niște articole . Desigur veți zice, este usor sa critici . Țin să menționez că ideile expuse aici sunt doar simple păreri care pot fi contrazise și chiar atept acest lucru. Am simițit o reticiență și față de poezia cu vers alb, una din cele mai mediatizate totuși printre tinerii scriitori. Pare interesantă la prima vedere, deși eu răman fidelă rimelor și muzicalității. Mi-am amintit de onirism, m-am uitat peste cateva poezii și mi-am dat seama ca așa cum nu mi-au rămas întipărite povestirile din „Exerciții”, tot așa nu vor rămane nici poeziile cu vers alb în mintea mea, cel puțin nu cele citite pană acum. Ideile sunt frumoase, dar se pierd în ambiguitate și cititorul va uita poemul sau poezia care la impresionat poate acum două săptămani. Daca zic „Seara pe deal” sau „Lacustra” imediat se vor contura imagini clare. Desigur, sunt exemple pe care le știu și copii, dar tocmai în asta constă importanța lor. Avem o imagine clară, buciumul se aude sunand, și ... este poezie, una valoroasă chiar.

Repet, nu sunt critici adresate direct celor care scriu poezii cu vers alb. Este doar o prere pe care vreau s-o împartașesc și bineîntțeles că aștept opinii din partea celor care vor citi aceste randuri. Arta ne dă libertatea deplină de a ne exprima așa cum vrem și așa cum simțim.

Vizualizări: 958

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Decembrie 5, 2010 la 1:38pm
si pentru o incheiere a divagatiei mele pe teme, poezia este o forma de transmitere, un emitator de senzatii, stari, mesaje, nuante... etc care are libertatea sa se muleze pe societate si sa poata fi transmisa cat mai usor lasand la libera alegere a cititorului, receptorului sa o simta, perceapa atat cat are nevoie si in felul modul in care o simte, traieste, transpune din realitatea sa-i spunem virtuala in cea reala, multumesc si sper ca nu am suparat pe nimeni cu "divagatia" mea pe tema
Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Decembrie 5, 2010 la 1:28pm
aaaaaaaaaaaaa si ca o completare, aproape toti(daca nu toti de pe la EMINESCU 'nacoa) "uita" sa pastreze toate cele 3 caracteristici ale versului clasic- rima, ritm, masura, se adapteaza la "piata"- la foamea aceteia de ingurcitare de cultura imbinata cu "cult&ura" si non-cultura si merg pe niciunu', unu' sau doau din elemente, mai niciodata toate 3 si de aici aparitai versului alb si amploarea luata de acesta care dincolo de toate nici mie personal nu-mi plac toate, mai ales noul gen intezarit in cale- poezia ultrarealista si zic asta eu indeletnicindu-ma in majoritatea scrierilor mele cu versul alb, dar de o factura zic eu mai apropiata de vechiul vers alb- Nichita, Bacovia, Macedonski, etc.; am sa inchei revenirea mea pe frontul comentariilor cu randuri scrise prin 92' , 93' care sa aduca relativ un argument in "favoarea" argumentatiei mele de rim, ritm, masura(lipsa unuia cel putin, dintre ele):

Dacă


Dacă ai fi o lacrimă,
Te-aş culege în căuşul palmelor
Şi mi-aş îmbăia sufletul cu tine…
La focul vieţii
Mi-aş încălzi mâinile
Şi-n zbor, uitaţi la două gânduri depărtare,
Spre astrul, cel de dintre sori,
Şi leagăn, şi sicriu mi-aş face,
dacă …

si exemplele si discutiile pot continua la nesfarsit; ati deschis un subiect "fierbinte" care merita dezbatut, acum conteaza si de cine, cu cine, cum si cat...
Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Decembrie 5, 2010 la 12:57pm
erata:"cerintele pitei"= cerintele pietei si eu sunt unul care cu preponderenta, peste 95% scriu in vers alb
Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Decembrie 5, 2010 la 12:53pm
am promis ca atunci cand voi avea putin timp la dispozitie, voi citi si da curs, frau liber vorbirii, scriu acu' fara a citii si comentariile anterioare ptr. a nu fi influentat de parerile, opiniile unora sau altora si iata ca in lumea "scribilor", a celor ce se indeletnicesc cu pana pe hartie si a mirosului de cerneala de tipar sau nu pe aceeasi hartie, foamea le e satisfacuta de... scriitura, cat despre opinia despre versul alb, aici se poate naste o dezbatere lunga si probabil(mai mult ca sigur) anevoioasa in lupta de idei a celor ce scriu si nu numai; nu cred ca exista cinev caruia sa nu-i placa muzicalitatea versului clasic, dar... de pe la Eminescu incoace s-a incercat sa se treaca si spre o altfel de vedere a poeziei- imbinare a versului clasic cu cel liber culminand cu marele Nichita pe care nu cred iarasi ca e cineva caruia sa nu-i placa; e adevarat ca ptr. versul clasic iti trebuie o cultura si un exercitiu foarte vast sa poti aplica, gasi, simti rima, ritmul, masura in vers, dar raportandu-ne la ziua de azi( si aici nu ma refer doar la acu', ci la ultimii 40 de ani, incepand cu generatia 80-cista), viteza e ceea ce caracterizeaza societatea si probabil nu mai e timp ptr. perceptori(cititori) sa se lase purtati de valul romantismului, ei sunt cu mult mai practici, mai pragmatici si daca gusta ceva ce seamana cu ceea ce se cheama cultura, o ingurciteaza mai bine pe aceasta a versului liber- si mai bine si pe aceasta decat deloc; atunci cei inruditi cu scrisu' si rodati cu el, cred( e doar o opinie) sau adaptat la "cerintele pitei", nu cred ca au uitat sau n-au mai scris macar odat' ceva in vers clasic, dar astea in general raman ptr. sufletul sau, asa-zisa literatura de sertar... .
Deocamdata ma opresc aici cu decelarea subiectului ce nu are granite si voi incheia explicand intr-un fel sau altul ceea ce am spus, printr-o ipoteca:


Ipotecă


Înzidiri de ceaţă-mi cuprind ochii
Şi-asemenea durerii ce urcă dintr-o rană,
Din noaptea grea, când umbrele mai ard pereţii,
Un strigăt de chemare în mine te adună.

Adorm şi gândul mi-e cu totul în derivă,
Temple de ceaţă în juru-mi se ridică.
Plecarea ta, chiar scurtă, cu rana ei mă doare –
Averea mea de suflet rămâne-n… ipotecă.
Comentariu publicat de Aga Lucia-Selenity pe Decembrie 5, 2010 la 12:25pm
Le mulțumesc celor care și-au oprit privirile pe această pagină și au oferit cateva răspunsuri. Apreciez fiecare părere, deși recunosc faptul că a mea rămane neclintită. Înteleg ideile d-lui Nicolae Munteanu, aștept în schimb cateva exemple de poezii cu vers alb în care muzicalitatea și ritmul se simte fără intervenția rimei și versificației. O zi bună tuturor.
Cu drag,
Aga Lucia

La Brașov a nins foarte frumos și privirea mea se bucura de albul sclipitor așternut pe campii și munți.
Comentariu publicat de Stănescu Aurel Avram pe Decembrie 5, 2010 la 8:37am
Mi-ati generat citeva idei la citirea articolului dv… caderea intr-un onirism studiat necesar pentru a crea o poezie nu cade neaparat sub influenta rimei. In definitiv poezia daca nu e scrisa cu nerv, nu e simtita, nu e traita cu acel simt estetic nu merita sa fie publicata chiar daca e plina de rime. Clasicii sunt de admirat…
Prefacatoria la nivel de arta e prezenta din pacate numai de dorinta de a epata, de a fi remarcati, la multi poeti (foarte) vestiti. Am descoperit versul alb la scoala, cind ni s-a predat dadaismul si am renuntat la versificatie
Si eu sunt adeptul unei poezii ,,muzicale,, care exprima ginduri, nuante… care indiferent de situatii creaza emotii dar nu resping nici poezia altor natii care de multe ori nu are spatiul adecvat pt a-i asigura o linie melodica. Talentul traducatorului de poeme nu poate fi pus la indoiala si in aceasta privinta il consider pe Al Philipide genial avind rabdare sa faca atitea traduceri de exceptie.
Comentariu publicat de Evaluna pe Decembrie 5, 2010 la 5:19am
cred doar ca a scrie sau nu in rime nu depinde de ceea ce dorim sa facem
uneori se poate ajunge la rime prin exercitiu, dar sunt situatii in care versul alb este mai potrivit tocmai din cauza ca este ambiguu
Comentariu publicat de CAMELIA MIHAI pe Decembrie 4, 2010 la 8:57pm
Departe de mine supararea! Chiar am râs când am citit ce aţi scris! Cu ultimul comentariu, aţi demonstrat un sirit analitic şi recunosc că aţi avut dreptate!
Poate că am fost prea incisivă in aprecieri. Mea culpa! De gustibus non disputandum!
Aştept să ne cunoaştem mai bine. Cu prietenie!
Comentariu publicat de GOGA GR. CONSTANTIN pe Decembrie 4, 2010 la 5:38pm
@NM(FRUMOS, SINCER, ADEVARAT, NOBIL, DOCT, ELEGANT, ADANC, INTELEPT=PRIETENESC)(AL, CRED CA VEI RAMANE INDRAGOSTITA DE IDEEA CA..."E PUR SI MOVE", DA DAR, SE INVARTE ...IN SPIRALA!)(PRIETENII STIU DE CE)(STII SI TU, DAR O TII PE-A TA, SI VAD CA E UN COR INTREG, MAI CEVA CA SI "CORUL ROBILOR" DIN OPERA "NABUCODONOSOR", DE GIUSEPPE VERDI. POEZIA NU ESTE IN ROBIA FORMEI, EA ESTE NUMAI IN ROBIA CUGETARII!.
Comentariu publicat de GOGA GR. CONSTANTIN pe Decembrie 4, 2010 la 1:43pm
ARTA ESTE AMBIGUITATE, BA MAI MULT, INEFABILUL(CE NU POATE FI EXPLICAT, SI NU TREBUIE EXPLICAT, PENTRU CA NU AR MAI FI INEFABIL, CEEA CE NE-AR DUCE IN REAL, IN PEDESTRU, IN NONARTA)(POET-POEZIE-LECTOR, SFANTA TREIME, FARA DE CARE...NE APUCAM DE REPARAT INCALTAMINTE)(PE ACEASTA CRIZA MANUALITATEA ACEASTA ESTE RENTABILA)(SI BOC O POATE IMPOZITA, MAI CEVA CA PE MANELISTI, GHICITOARE, CERSETORI, POMANAGII, NUNTI, BOTEZURI, INMORMANTARI, SPOVEDANII, IMPARTASIRI, DESCANTARI DE DEDIOCHI, MERSUL PIETONAL, MERSUL PE TREI CARARI, MERSUL PE SARMA, PE SIPCA, ,STATUL LA SOARE SAU LA UMBRA, STATUL DEGEABA, STATUL MAJOR, STATUL DE DREPT)

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor