Ascultă în viziunea apei, desprinderea de Dumnezeu.
Nu-ți cere să poți înțelege!
Tu vrei să simți, să vezi, să crezi
Și iată cum din a pricepe…
Rămâi cu un surâs amar.

Toate te dor de dor, prin zilnica ta căutare.
Te-ai rătăcit în tine și cauți o ieșire.
Un an, un veac, o omenire
Te-au oboist cu munca lor boemă.

Ai vrea să plângi, să urli de durerea
Pe care n-ai simțit-o niciodată
Să spui la lume tot ce se petrece…
O…! Să zgârii cu gânduri pe ziduri de pietre.

Ei șoptesc ca și vântul
Isprava unei vieți de amăgire
O viață ce-o simt și-o înseală.
            Sunt orbi de lumină!

Vizualizări: 43

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor