Trebuie să înveți să te organizezi
Îmi spuse mama pe holul dintre camere
În timp ce îmi arăta
Cum se pun rufele la spălat
Și îmi făcea lecții de împăturire
În ce rafturi se găsesc lucruri diverse
Eu fiind destul de tulburat
După ce cu puțin timp în urmă
Întinsă pe pat alături de mine
Mi-a luat mâna un pic forțat
Și mi-a condus-o sub pântec
Până aproape de părul pubian
Să îi palpez nodulii în timp ce ea
Râdea de ei ca de niște curiozități
De care merită să te distrezi
Și apoi m-a pus să mă urc
În picioare pe spatele ei
Ca să o masez așa
Mie fiindu-mi frică să nu distrug
O construcție de intimități
Cu povești care umpleau gogoși
Și plăcintă cu mere în bucătărie
Cântece cu pescari amatori și istorisiri interzise
Despre un Christos țintuit
Alături de hoți așa cum era răstignit
Pe turla albă a bisericii catolice
De lângă tribunalul din oraș
Către care El se uită să vadă
Cum mai judecă judecătorii
Și nici pe ea nu o mai judecă nimeni
Că întârzie pentru că nu a prins autobuzul
De la ora cinci dimineață
Ticsit spre platforma industrială
Către care a alergat cu mine și cu celălalt
Până ce amândoi ne-am sugrumat
Cu cordonul ombilical
Care era canalul prin care ea ne transfera
Un pic prea multă simțire
Iar eu am avut mai mult noroc
Acolo în incubator
Iar după aceea m-am răzbunat
Urlând din toți rărunchii doi ani
Din prea mult chef de viață
Iar mama a continuat și după aceea
Să dea din picior automat noaptea
În timp ce dormea
Ca atunci când mă legăna
Răbdătoare, resemnată și să mă apere
De tata care se zice că a dat
Să mă arunce de pe balcon
Ceea ce nu era cine știe ce
Căci aterizam în cel dedesubt
Din cauza arhitecturii de amfiteatru
Concepută de un specialist în valuri
Care se temea să nu cadă copiii de la înălțime
Așa cum cădeau cei pe care i-am văzut de la geam
Cum aruncau o frânghie prea scurtă
De la etajul zece să facă rapel în exterior
Pentru că erau închiși în casă
De părinții lor ocupați în industrie
Și să cadă dacă aveau noroc
În brațele celor strânși ciorchine
La baza blocului ca să îl salveze
Pe copilul prins de frânghie
Pe care îl ardeau palmele
Și nu era așa cum văzuse el
În desenele animate de la video
Și care urla de singurătate
Așa cum am urlat eu probabil
După fratele meu mort
Strangulat în uter în goana după autobuz
Iar tata dorea încă un copil
Un băiat pe care să îl facă bărbat
Și în plus pusese ochii
Pe un apartament mai mare
Repartizat de întreprindere după criterii
De familie, origine țărănească sănătoasă
Așa că m-a conceput la Venus
La mare, la hotel Corina
După mese luate în restaurante
Și plaje cu clătite de sindicaliști
Dar intervin eu acum
Corectând greșeli de interpretare
Normal că tata nu putea să mă arunce
Sau să mă conceapă pentru un apartament
Ci doar din dragoste pentru familie
Și pentru mine, aveam să văd mai târziu
Eu, băiatul încă nenăscut
Și m-am născut la fix
Deși într-un moment nepotrivit
Când nu prea se avea timp de mine
Căci la nașterea mea
Ai mei erau împărțiți
Între spital și biserică
Unde organizau înmormântarea străbunicului
Mort în acele zile căci așa cum se spune
Regele a murit trăiască regele
Un rege pe o moșie oarecare
Un nespânzurat al pădurii spânzuraților
Care a trecut munții organizat
În ceată, cu murături drept merinde
Luând în administrare terenuri
Pe care le străbătea cu o caleașcă
Cu două rânduri de cai
Care alergau la galop stârnind colbul
După ce fuseseră puși la adăpat
Dintr-o căldare de vin
Pusă la dispoziție de cârciumar
Pentru asigurarea unui bun transport rural
Și apoi cârciumarul și-a dat fata
Bunicului meu vânător de munte
Care l-a ajutat pe rege
Să își pună pe roți mașina răsturnată
După un accident fără zgârieturi regale
Și din mâna căruia a primit
Trei prune cu aromă dinastică
Drept mulțumire pentru efortul depus
Și pentru a-i îndruma să păstreze discreția
Căci accidentul unui rege
E accidentul unei întregi națiuni
Națiune care mai apoi a folosit
Echipamente de protecție de la sudori
Pentru a-i apăra pe muncitorii ei
De izotopi radioactivi de plutoniu
Și pastiluțe de iod împotriva norilor canceroși
Au venit apoi nori negri și nori albi
Și noi ne-am organizat
După ce viața și moartea
S-au stabilit fiecare în sertărașele ei
Precum șosetele la șosete și prosoapele la prosoape
Așa că fiecare a primit un rol
Unul să sune rudele care locuiau departe
Altul să se ocupe de cruce, sicriu
Altul de pregătirile de la cimitir
Iar alții să mă pregătească pe mine
Ca să fac tranziția între
Lacrimile sărate și lacrimile uscate
De la piesele de șah albe, curate
La jocul cu piese negre
Sobre, șlefuite, misterioase
Eu fiind rămas abia la tranziția
Dintre remiza de șah obținută
Cu mutări haotice de piese
Și exercițiile la matematică
Lucrate cu doi profesori meditatori
Care nu știau unul de altul
Așa că aceste preocupări riguroase
Au determinat prin firele invizibile
Ale vieții-film, o întâlnire la mijloc
Între cei care pregăteau drumul
Și eu, cel care mergeam impasibil
Pe un drum copilăresc
Și apoi drumurile astea toate
Au făcut un ocol, un ocol disperat
Până am fost pregătit
În calitate de proaspăt bărbat
Să intru în casa cu scări
Cu trepte de pe care odinioară săream
Și care acum urcau către un corp
Gol, plin, gol, plin, de amintiri, de suflet
De noduli, de ioni de plutoniu
Ceea ce a urmat a fost organizare
M-am organizat să plâng la timp
Să îmi amintesc de ea după un program
Să visez că locuiește singură
În garsoniere ascunse și îndepărtate
Și că venea să ne vadă rar, fără emoții
Fără să ne întrebe cum ne-am organizat
Fiindcă nu suporta detaliile din cauza tristeții
Și m-am organizat să construiesc
Sistematic propoziții simple
Care mi-au dat atâta bătaie de cap
Pentru că mi se părea dificil
Să spun că "Pasărea zboară pe cer"
Pentru că ea chiar zboară
Iar zborul nu poate fi cuprins
În timpul sacadat al silabelor propoziției
M-am organizat să fiu ordonat
Să nu las rest, să clasific totul în grupe
Să strâng firimiturile în movilițe
Să șterg petele de ulei ca pe niște amintiri urâte
Să nu las nimic să curgă
Să se irosească precum au făcut-o
Americanii în ziua nașterii mele
Când au lăsat să se scurgă
O zeamă radioactivă, apă grea
Apa poate a unei vieți chinuite
De după moarte unde ea răcește totul
Și pune presiune imensă pe suflete
M-am organizat apoi precum orașul
Între munți și pe cursul pârâului sinuos
Adică având grijă să ocup spațiul
Într-un echilibru fix printre trunchiuri și apă
Printre pietre și frunze
Între malul înalt de beton
Care asigură orașul de torenți
Și rădăcinile castel de la baza brazilor
M-am organizat cum m-a rugat mama
Să urc muntele fără să-mi murdăresc uniforma
Să vin acasă fără cămașa scoasă din pantaloni
Să evit cărările din pădure
Unde poate și azi umblă sectanții
Care odinioară furau copii
Și care nu mai apăreau niciodată
De frică taților cu curele puse pe bătaie
Să nu stau până târziu la turn
Sau pe scările de la teatru cu rockeri
Să nu prea calc prin culise
Căci acolo sunt scame, sudoare
Petice și praf, râsete și dezorganizare
Să notez totul pe caiet
Și să nu stau mamă la coadă
Decât pentru ciocolată și portocale

Vizualizări: 38

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor