Glasul tău adună tăcerea-n romburi

de năvoade destrămate

la marginea unui cuvânt eșuat,

amestecă ochiul albastre ispite

încolăcite pe diagonala unui vis

Cocleala unui regret a-nfrunzit

în rotunjimea șoaptelor

rătăcind umbre concav încercănate

de-un somn viscolit

Consistența uitării palpită-n frunze

cuprinse-ntr-o formulă alchimică

și-n pragul unui gol descântă un gând

carnavalul incendiat de săruturi

Între noi un interval de melancolie

din două aripi arse-n plumb de gravitație

spasmodic se stinge

pe pleoapele aceleiași iubiri.

Orice bucurie devine respirația

unui abis neînscris în cercul cuvintelor.

Vizualizări: 10

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor