Într-o casă de boieri,

se mutaseră de ieri,

numai cu o traistă mică,

Șoricel și Șoricică

 

plecaseră la plimbare,

văzînd doar din întîmplare

jos în zidul boieresc,

ceva foarte nefiresc

 

o intrare foarte mică,

nu mai mult de-o găurică

camuflată cu verdeață,

nici nu se vedea din față

 

-ia te uită Șoricică,

la intrarea asta mică

ascunsă printre urzici,

-haide să intrăm, ce zici?

 

-eu nu intru să mă bați!

casa asta de bogați,

nu-mi miroase mie bine,

așa că mă pot abține

 

-nu-nțeleg de ce ți-e frică,

tu știi că la o adică,

eu te apăr ca un leu,

chiar dacă-ar veni un zmeu

 

-zmeu, balaur, nu îmi pasă,

eu vreau să mă-ntorc acasă,

m-ai adus aici cu vorbe,

să mă plimbi prin catacombe?

 

-hai nu mai fi arțăgoasă,

o s-ajungem și acasă,

dar ce-ai zice de-om găsi,

o căsuță și mai și?

 

ea, ca orișice femeie,

a sărit ca o scînteie

ca să stea într-un conac!

asta ar fi pus capac!

 

astfel se lăsă convinsă

și intră mai mult împinsă,

de o curiozitate, care,

orice femeie are...........

 

culoare întortocheate,

prin pereți adînc săpate,

ca de-o cîrtiță mioapă,

ici și colo cîte-o groapă,

 

dar la capăt, un salon!

mare cît un stadion

totul gata mobilat,

numai bine de mutat,

 

în cămin trosneau crenguțe

trimițînd în jur steluțe,

iar pe-o canapea, lungită,

sta o mîță plictisită

 

-intrați, nu vă fie frică,

chiar dacă eu sunt pisică,

nu mă bag cu șoricei,

sunteți mult prea mititei

 

-io-s pisică boierească,

vorbesc limba franțuzească,

parle vu și tu monșer?

sau ești poate un fraier?

 

de atîta burghezime,

Șoricel scîrbit la culme,

se întoarse pe lăbuțe,

eu sunt cam sătul de mîțe,

 

țara-i plină de jigodii,

mai vorbește și-ăsta-n dodii,

și mai e și gras de pute

nu știu cum să fug mai iute!

 

-eu în locul vostru-aș sta,

nu mai dați de-așa ceva,

spuse mîța vicioasă,

cu o voce uleioasă

 

-dacă vă mutați aici,

eu vă apăr de pisici,

iar chiria-i pe degeaba,

hai, veniți să batem laba

 

Șoricel și Șoricică,

nu știau ce să mai zică

era mîța oare oarbă?

prea-i cusut cu ață albă

 

doar nu-i vorba de-o colibă,

sigur! undeva-i o hibă

ce atîta dragoste,

tocmai pentru-n șoarece?

 

-dar tu, de la noi ce vrei?

 

-cum sunteți voi mititei,

vreau ca-n fiecare seară,

să-mi aduceți din cămară,

cîte-o șuncă afumată,

și o brînză cît o roată

 

-în principiu, poate da

că idea nu e rea,

dar, ce-ai spune dumneata,

să facem jumi-juma?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor