Desigur, sunt șotronul tras în cretă,

Caricatura omului plenar

Și cer o bucățică de planetă

Cu ambasade scoase pe trotuar.

Închis pe flancuri,dungi orizontale

Repere fixe taie, membre, trup,

Din cele patru puncte cardinale

Se-înnoadă interesele de grup.

Copiii sar pătrate, scumpi nebuni!

Chibiții de pe margine decretă:

În numele acestei națiuni,

Nu depășiți marcajele cu cretă.

Se sare-ntr-un picior, se sare-n două,

Un număr le înscrie la dosar,

Șotronul este ordinea cea nouă-

Îmbătrânim dar nu mai creștem mari.

Vizualizări: 139

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de caterina scarlet pe Aprilie 5, 2013 la 2:35pm

Domnului Buican, mulțumesc pentru că v-ați aplecat cu atenția dumneavoastră foarte bine dublată de  selecție și fină analiză , asupra  celor câteva versuri scrise de mult și actualizate întâmplător ca să mai lărgesc portofoliul de prezentare.rămân cu  satisfacția nedorită de a observa  că sunt chiar actuale. aproape că s-a permanentizat provizoratul, trăitul la întâmplare, alba-neagra la colț de stradă cu pretenții de formă de existență. v-aș ruga frumos să zăboviți un pic și asupra prozelor mele.de ce vă rog asta? pentru că pentru mine proza e o dragoste târzie și dacă am iubit în tinerețe poezia    sunt ca acei bărbați care la vârsta însurătorii iau o fată care zic ei că li se potrivește dar după mulți ani dacă divorțează sau rămân văduvi nu iau decât fete frumoase și tinere.poezia mea a cam îmbătrânit și am dat-o pe proză.  vedeți și dumneavoastră dacă e cum am zis

cu respect și... cu  întârziere...

Comentariu publicat de ALEXANDRU BUICAN pe Decembrie 1, 2012 la 2:29pm

Dragă Caterina, poezia Dvs e interesantă - mai mult decât interesantă, deşi ermetică -; ea se înscrie, cred, în acea atmosferă (din ce în ce mai răspândită) de scepticism - semnul timpului - care însoţeşte întotdeauna falimentul unei culturi care, aplogetică, nu a dat răspunsuri la întrebările pe care o comunitate descumpănită şi le pune în faţa realităţii - în pofida cântărilor festiviste, "creatoare" de o suprarealitate fictivă, putativă. Cei "aleşi", din ce în ce mai mult, şi mai îndrăzneţ, vor... adevărul - acest lucru modest, aproape imposibil de formulat.

Comentariu publicat de caterina scarlet pe August 30, 2012 la 9:08pm

e o realitate dureroasă. am fost un mare anti-talent la sport și la jocurile așa numite ,, ale copilăriei,, eram un dezastru al activităților în aer liber. tot timpul am stat retasă iar imobilismul fizic l-am transferat la nivel verbal. de aici invincibilitatea mea aparentă la sărit coarda și sau alte obstacole într-o cursă a cuvintelor. mulțumesc de frumoasele aprecieri de unde rezultă că te pricepi la fel de bine ca și mine la aceste sporturi sau dacă nu joci le cunoști regulile altfel nu ai veni pe ,,teren,,. 

Comentariu publicat de caterina scarlet pe August 23, 2012 la 7:04pm

primesc fără modestie aceste rânduri ca pe un frumos omagiu poate peste ce merită autoarea dar meritele sunt ale acelor momente când nu mai suntem persoane ci ne unim cu energii din spațiu fără nume fără întrupare și le lăsam să curgă prin noi. din aceste simbioze se nasc poeme ce parcă nu le scriem noi. vin dinăuntru, dinafară, pluteau în spațiu și noi le-am devenit recipient?

Comentariu publicat de caterina scarlet pe August 23, 2012 la 3:14pm

domnule Bradoschi, mulțumesc de trecere

.domnule Anton Vasile mulțumesc de trecere dar dumneavoastră nu numai că ați trecut pe la apa poeziei  ați luat și în termos pentru restul călătoriei.

Comentariu publicat de ion popescu bradoschi pe August 22, 2012 la 5:42pm

O copilarie pana dincolo de moarte, o transcedere dincolo de senzatii!  Nici macar forma poesie nu conteaza, ci doar visul cu urme pe suflet... Si nu este putin!

Comentariu publicat de caterina scarlet pe August 22, 2012 la 5:25pm

domnule izvor, nu pot ști dacă lectura acestui poem v-a lămurit asupra intențiilor mele puse sau transpuse în vers dar cred că tocmai asta e lipsă de maturitate să tot gândim, să tot sărim prin pătrate.poate dacă am reuși să fim un punct dintr-un cerc ...prea multă agitația la bătrânețe seamănă cu o involuție nu cu o evoluție.tocmai asta e eroarea uneori se confundă creșterea cu o măsură mai mare ...la pantofi, la pălărie, la case sau la numărul de bani în cont.

Comentariu publicat de ION IZVOR pe August 22, 2012 la 10:32am

*
"Se sare-ntr-un picior, se sare-n două,
Un număr le înscrie la dosar,
Șotronul este ordinea cea nouă-
Îmbătrânim dar nu mai creștem mari."
...
daca vom face ce gandim...poate vom reusi sa crestem si sa devenim bine crescuti!

**

Comentariu publicat de caterina scarlet pe Iulie 29, 2012 la 7:30pm

Marianei Dobrin. Elisabetei Lușcan și lui Cristi Pop mulțumiri pentru lectură și aprecieri.

Comentariu publicat de Dobrin Mariana pe Iulie 29, 2012 la 7:04pm

Mesajul poeziei este atat de trist, dar atat de adevarat. Remarc si tehnica de prozodie f. buna a versurilor.

 Semn de lectura si apreciere,

         Mariana Dobrin

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor