o fac doar pentru că mi-a fost scris

sunt profilul păcătosului

cum L-ai vrut Doamne

aşa cum L-ai scris

cred că într-un fel anume ştiu

şi mă răzvrătesc uneori

prin pocăinţă

aşa că păcătuiesc ca să ai ce ierta

la nesfârşirea Ta ar fi mare plictiseală

să-ţi fie toţi credincioşi

Vizualizări: 56

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de FLOAREA MARIA pe Noiembrie 22, 2012 la 12:13am

''...Acum, la bătrâneţe, văd că, în fond, Masa tăcerii este o altă, o nouă Cina cea de taină... 
Linia Mesei tăcerii... vă sugerează curbu­ra închisă a cercului, care adună, uneşte şi apropie...''

Comentariu publicat de FLOAREA MARIA pe Noiembrie 21, 2012 la 11:57pm

Stimabile ... poemul acesta se pierde in necunoastere ...o necunoastrere fireasca pe care o simtim si o traim cu totii ! Totusi citind cu atentie putem observa o incercare de a evada din propria-ti viata pacatoasa .. plina de remuscari ..si de a cauta un vinovat pentru cele intamplate ! E trist ca ai gasit vinovat pe Dumnezeu.. si nu ai inteles ca El mereu ti-a oferit libertatea de a alege viata pe care o vrei ! Poemul acesta daca ii pot spune asa ... este de fapt imnul pacatosului... consolarea unei vieti pierdute in iluzii !

    Stimabile...in acest poem ai specificat faptul ca pacatuiesti pt ca Dumnezeu sa aiba ce ierta, altfel ar fi o mare plictiseala daca toti am fi credinciosi ... insa noi putem sa privim lucrurile si din alt punct de vedere .. mai exact .. Dumnezeu in nesfarsirea Lui ar putea sa se plictiseasca tot iertand la nenumaratele pacate pe care le facem... oare care este varianta corecta ????

Necunoasterea....suntem necunoscatori .. si daca tot suntem asa ..  sa incercam sa nu ne mai dam cu parerea pe astfel de subiecte, nici eu .. nici dumneavoastra ,pentru ca  influentam cititorul .. cu opinii care pot sa fie gresite.

  Voi incheia acest comentariu cu un citat din Brancusi, un mare artist despre care observ ca ati si scris insa pacat ca nu ati avut si suficient timp sa il intelegeti si sa il simtiti cu adevarat...

''Eu mă aflu acum foarte aproape de Dumnezeu: 
şi nu îmi mai trebuie de cât să întind o mână spre El, ca să îl pipăi!... 
Îl voi aştepta pe bunul Dumnezeu în Atelierul meu…''

Comentariu publicat de Constantin Vizonie pe Noiembrie 8, 2012 la 9:04am

Recunoaşterea păcatului originar, transmis prin adn-ul vieţii, e semn că se vrea o comunicare cu Divinitatea. Pocăinţa înseamnă renunţare şi înfrânare trupească; ascultarea poruncilor; îndreptarea păcatelor, pregătirea pentru izbăvire.

Un moment de sinceritate transpus liric.

Amin.

Comentariu publicat de Clara Damian pe Noiembrie 4, 2012 la 1:02pm

In fond, pacatul e de cele mai multe ori o coproductie. Constientizarea lui insa, e individuala, la fel si penitenta.

 

Comentariu publicat de zadic ioana pe Noiembrie 4, 2012 la 12:37pm

Placerea lecturii. Cum se spune in Biblie,, Binecuvantati sunt cei carora nu le ia Dumnezeu pacatul in seama''.

Comentariu publicat de Katy urucu pe Noiembrie 3, 2012 la 7:22pm

Asa ne mai "razvratim"cateodata, asa presupunem ca vom fi iertati. Totusi, unele pacate sunt usoare, iar inima noastra le vrea. Dragostea, cafeaua, "fuaga de acasa" unde un izvor te cheama sa -l asculti; priviri la fereastra unde  vedem cat de "frumoasa-i vecina noastra" ... Bine ca toate astea sunt iertate, ca "plictiseala sa nu fie mare", a celui ce a scris "profilul nostru".

Comentariu publicat de ion popescu bradoschi pe Noiembrie 3, 2012 la 12:41pm

Am citit cu emotie!

Comentariu publicat de Mihaela Popa pe Noiembrie 3, 2012 la 11:37am

Semn de admiraţie!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor