E începutul lumii,eu sunt îmbrăcat în întuneric,
 Prima zi m-așteaptă să-i spun bună ziua
 și să-i povestesc despre lumina din lume,
 dar mi-am lăsat cuvintele la marginea începutului
 și-am hotărât să desenez pe peretele celular al  gândului
 o umbră îmbrăcată într-o manta roșie,o amintire vagă care mestecă gumă,
 un surâs nobil care ironizează poziția amintirii,un porumbel alb care-și primește Nobelul pentru pace,
 și un fluture care se rostogolește râzând în solemna derută a luminii.
 Dar a venit inima și mi-a adus pe un petec de hârtie
 cuvinte,sensuri,caligrafie-poate-un fel de poezie.
 Și mi-a scris cu sânge parcă
 Un verdict,un semn de soartă.
 Și m-a aruncat în golul din stomac să prind fluturi
 Să-i scot la lumina și să-i îmbăt de alb
 Dar ei stăteau la rând să se închine 
 la inima făcătoare de minuni..
 Și-am adormit la umbra genelor prelungi că un vis ce te-ar putea visa,
 Trezindu-mă în prima dimineață din lume sub boabe de rouă confuze,
 Și în loc de lumina,te-am găsit pe tine,păcat sublim...

Vizualizări: 46

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor