în mâna ei eram grâu și pământ     

 și vântul mi-aducea miros de pâine

 iar lacrima-i uscată zicea mâine

 mă duc la sapă poate la vreun sfânt    

 în ochii ei albaștri de pământ   

 și marea aducea o sare dulce

 iar seara înainte să se culce

 stătea pe lângă dumnezeu la rând

 

 pe răni în talpă ea punea pământ 

 și sub cuvântul înmuiat în lapte

 creșteam un an cât alții în vreo șapte     

 la sânu-i dulce acoperământ  

 

 din ea eram bucată de pământ

 prin iarba-n rouă alergam  desculț

 dar ani uscați și pământoși de mulți

 i-au pus o piatră grea ... și necuvânt

 

vântul are-acum doar miros de vânt

ziua rece azi n-are gust de pâine

           pe jos mă așez  și un dor de câine              

           caută de cald lângă ea pământ…

               

               

Vizualizări: 95

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Menelas CAPLOIU pe Decembrie 5, 2013 la 3:37pm

Îmi  place.

Comentariu publicat de Vasile Pin pe Decembrie 5, 2013 la 12:42pm

multumesc d-le Croitoru! Am incerca si ce-a iesit va las pe dvs sa spuneti...

Comentariu publicat de Viorel Croitoru pe Decembrie 5, 2013 la 8:36am

Frumoase simțăminte, reușită poezie, doar ultima strofă ”rupe” din ritm! Ar merita ”lustruită” și ea pentru o așa deosebită poezie... Felicitări!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor