Ma scald in razele de soare ale-amiezii

Imi inunda sufletul cu lumina cereasca,

Dar mai arde focul durerii,

Nu-mi gasesc leac nici in puterea Dumnezeiasca.

M-apasa-n inima un cui incins de iubire,

E iubirea ce ti-o port cu sfintenie,

Nu-mi pot stapani dorul,chiar de doare,

M-am obisnuit sa traiesc in nenorocire.

Lacrimile-mi curg fara sa le mai coordonez,

Ele sunt suspinele de la rădăcina sufletului

Îsi cunosc bine calea,expulzînd tot ce visez,

Mi sa îngreunat trupul fiind torturat de cruzimea sentimentului.

Sa-ti faci din dragostea mea un castel al fericirii

Unde sa ai alaturi doar ingerii iubirii,

Voi fi implinita in viata-mi de mai departe

De voi sti ca de tot binele lumii Tu ai parte…

Vizualizări: 60

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Revina pe Iulie 6, 2012 la 6:45pm

:)...mrs.

Comentariu publicat de Ninel Vrânceanu pe Iulie 6, 2012 la 3:49am

frumos. parcă aş fi scris poezia "soare de-aş fi"...pentru acest poem!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor