pace pe malurile mele, REVISTA FAMILIEI, TEL AVIV, 25 MAI

[ביאנקה מרקוביץ BIANCA MARCOVICI]

Pace pe malurile mele, note de lectură, Eduard Mattes

''Poeme de pe cele două maluri ale sufletului'' Colecţia ''OPERA OMNIA'' Poezie contemporană - editura TIPO – MOLDOVA IAŞI, 2011
Nici nu mai suntem surprinşi de fertilitatea Biancăi Marcovici pe tărâmul poeziei moderne! Era, de altfel de aşteptat că va lovi din nou! Era doar o problemă de timp. Şi iat-o pe poetă ancorată de această dată cu un picior pe malul Bahluiului, la Iaşi şi cu altul, pe malul Mării Mediterane, la Haifa! Am făcut deci, cunoştinţă cu cele două maluri ale sufletului ei complicat, ambele comune nouă, şi ei şi mie, amândoi găsind soluţii pentru supravieţuirea lângă această nouă mamă a noastră, ISRAEL. PACEA, de care cu toţii avem atâta nevoie, este descrisă ca o ''stofă întoarsă pe dos'': ''Pacea asta zgomotoasă... Pasăre împăiată Cu ochii mari, speriaţi...'' ''Pacea asta tropăită şi amărâtă'' Volumul începe şi se termină cu cuvântul ''PACE'', în mod obsesiv şi ciclic, pacea fiind nu doar salutul naţional în Israel ci şi o năzuinţă fierbinte a fiecăruia dintre noi. Haifa, oraşul ''zidurilor de sprijin'' datorită construcţiilor şi sistematizării în pantă, se regăseşte ca o ofrandă, ca o dragoste tainică şi necesară în sufletul autoarei: ''Zidul meu de sprijin îmi apără spatele...'' atât în ''Renasc şi dincolo'', cât şi în ''Septembrie'' şi în ''Pactul eşecului'': ''...şi eu cresc artificial şi mă nasc în fiecare zi, mai înflorită, mai artificială, mai tăcută, mai uluită de ce mi se întâmplă...'' (''Pactul eşecului'') Poeta renaşte mereu prin poezie şi din poezie, ignoră pe cei care privesc poezia şi pe poet dispreţuindu-i pasiunile reprezentate de continuarea îndârjită a activitatii literare ca ingineră şi tangenţială la sunete viorii ''copie Cremona'', uitată poate sub patul unchiului de la Iaşi... ''mi-a zis să-mi şterg viaţa poetică, e o lacrimă cu prea multă putere sunt prea mulţi grafomani în agonia agoniei care o să te înghită de vie!'' (''Scorpionul a vorbit'') sau ''...Cât e de greu să răzbaţi În ţara extremelor, În ţara scaunelor tapiţate, unde Cramponaţii de ele Privesc marea ca pe un bun al lor Privesc poezia ca pe-o Cenuşăreasă Privesc poetul Ca un om coborât din altă lume...'' (''În ţara extremelor'') şi un alt exemplu: ''...Încerc să mă feresc De oamenii căpuşă Dar nu reuşesc.'' (''Akiva, Achiva'') Însă feminitatea învinge, dă viaţă, dăruieşte suflet chiar şi ''păsării iubire'': ''la Marea Moartă este viaţă...'' ''...cuvântul scăldat în pasărea iubire împreună pe viaţă'' (''Împreună'') ''e normal să pun întrebări naive ................. picturile naive nu nasc confuzii prea grave.'' (''Sunt femeie şi pun întrebări naive'') Însă nu putem uita nici experienţele amare prin care-a trecut poporul evreu în lunga sa peregrinare prin faţa tribunei istoriei; Poeta păstrează un moment de reculegere în amintirea martirilor care ne-au înlesnit, prin sacrificiul lor, nouă, celor de azi şi celor de mâine, o casă sigură şi un spate drept şi demn: ISRAELUL: ''Suntem vii Suntem martorii Suntem supravieţuitorii Unui popor neiubit.'' (''Auschwitz'') Această casă demnă se cere păzită cu străşnicie în aceste vremuri comfuze când graniţa între bine şi rău este atât de nesigură şi cu nonşalanţă, călcată în picioare: ''...veri prelungite sub tirul katiuşelor tratate de pace intră în vigoare chiar acum între armă şi armă între terorism şi omenie.'' (''Între armă şi armă'') Citind versurile cuprinse în ultimul volum al Biancăi Marcovici, am avut senzaţia că aud lovituri de spadă şi chiar şuierăturile lor prin aer. ''Dansul săbiilor'' al lui Hachaturian mi se pare muzica cea mai potrivită acestui nou volum de poezie în care autoarea a devenit o adevărată maestră a ''spadei cuvintelor''. Şi pentru că pomeneam feminitatea ei, poeta se lansează cu succes pe meterezele dragostei, ale nostalgiei, ale dorului de tinereţe şi de amintiri: ''Între noi sunt tot mai puţine uşi Tot mai puţine ferestre .......................... Între noi sunt mări şi ţări de cuvinte Tăceri abisale Multe tăceri.'' (''Preludiu'') sau ''...rămân cicatrici combinate pe fondul întâmplărilor trecute, eu cu moartea mamei – tu cu moartea în sine-'' ...................... violonista din mine e încă romanţioasă, te caută în partea muzicală a lucrurilor. tocmai zona ta lipsă.'' Şi cu toate astea: ''...ies la suprafaţa lucrurilor să-ţi primesc mâna salvatoare închipuită...'' (''Mediterana'') Bianca reuşeşte un număr de adevărată echilibristică cu cuvintele care pe mine personal, m-a delectat: ''când acasă e departe şi departe e undeva unde nu-i exact casa, cuibul'' Reuşeşte de asemenea să meargă ca pe sârmă printre, pe de o parte, singurătate, dorinţă şi platitudine şi pe de cealaltă parte, intimitate: ''trupul cuvintelor tale se destinde iar eu îmi rezem capul de inima ta oază!'' (''Legenda II'') Ca orice existenţă obişnuită, neieşită din canoane şi percepte, culegerea de faţă se apropie de sfârşit ca şi viaţa, printr-o măiastră comparaţie cu banalul ascensor de care avem parte zilnic în clădirea care ne absoarbe pentru a ne putea hrăni familiile şi pe noi înşine: ''...şi, deodată, mi-am zis că asta-i viaţa mea, te urci în lift, urci rapid, mai apoi cobori încet, te mai opreşti între etaje, alteori rămâi în lift, ajungi direct la minus 2... adică 2 metri în pământ, ...doar de pe o zi pe alta!'' (''Sacul alb'') Volumul actual îţi lasă totuşi o impresie de optimism; viaţa merită trăită, apreciată, iubită şi respectată. Totuşi nu oricine poate lăsa în urma sa o capodoperă! ''...Am deja şapte capodopere umane; fetele mele mi le-au dăruit.'' Aşa cum am mai spus, placheta de versuri se încheie ciclic, cu obsedantul nostru cuvânt încărcat de nenumărate înţelesuri, PACE: ''...rezum totul printr-un cuvânt: PACE!'' (''Instinct'') Am mai recomandat scrierile sincere şi plecate direct din ''casa sufletului'' ale Biancăi Marcovici dar, acum o fac cu şi mai multă convingere găsindu-mă indubitabil în faţa unei culegeri de poeme de o maturitate desăvârşită, de o sinceritate şi o inocenţă în acelaşi timp, caracteristice artistei ajunsă pe culmile creaţiei de unde poate contempla cu luare-aminte tot drumul parcurs, înţelegând şi învăţând din toate experienţele trăite şi ordonate pe hârtie.

 Arhitect, Eduard Mattes 17 martie 2012 – Haifa.

[ביאנקה מרקוביץ BIANCA MARCOVICI]

Thursday, May 14, 2009
"...De la Haifa la New York"



MAI INTAI FUNDALUL. Iasi, 22 si 23 aprilie. Zilele "Convorbiri literare". A noua editie. Peste o suta de scriitori romani din tara si diaspora. Ploaie, peste noapte ninsoare. Cenaclul Uniunii Scriitorilor, pentru a doua oara invitat in "dulcele Targ" in primavara asta, nu e singurul "musafir" din Capitala atras la Iasi. In seara precedenta Zilelor, pe 21, revista Cuvantul si-a tinut conferinta lunara tot aici, la Casa Pogor. Cu Octavian Paler (Premiul de Excelenta al Convorbirilor, inmanat de Cassian Maria SPIRIDON, vezi foto) si Andrei Ionescu, traducatorul recentului volum masiv din poezia lui Borges tras la Polirom. Moderator, profesorul Mircea Martin, pe care nu-l revazusem din vremea cand producea regaluri critice de conclav adiabatic la Sala Oglinzilor.

ACUM CADRUL MAI LARG, REALITATEA METEO, BORSELINA POETULUI. Soareaua noastra se deruleaza in prima zi convorbirista, la pranz. Soareaua de la pranz! Peste noapte, ploaia se schimbase-n ninsoare cu vant, coplesind pomii infloriti si peluza din gradina boierului Vasile Pogor. Practic, tot Iasiul e potopit hibernal, si inca ninge, cand poetul Cezar Ivanescu, scuturandu-si borselina, lanseaza ostilitatile cenacliere. In fata unei asistente cum numai un vechi oras cultural european poate avea.

PROTAGONISTII editiei sunt cunoscuta poeta Bianca MARCOVICI, traitoare in Israel, la Haifa, si prozatorul Lucian ZUP, june bastinas muzeograf. Invitat de onoare, profesorul universitar Petru URSACHE, autorul studiului monografic INAMORATI INTRU MOARTE (Editura Timpul, 2004), dedicat operei si personalitatii lui Cezar IVANESCU. Tonul scurtului expozeu auctorial pulseaza de o distinctie catedratica deloc ostentata, moldava in cel mai nobil sens al cuvantului. In totul opus a ceea ce se cheama cultul personalitatii, chiar daca unele formulari par, prin contrastul retoricii, hiperbolizante: "Cezar Ivanescu este un poet atat de mare, incat un biet om nu-l poate cuprinde intr-o singura carte". Don Cezar, la urma: "Nu am sperat sa prind momentul cand se vor scrie carti despre mine; e un Dumnezeu pe lumea asta, toata viata m-am bazat pe Dumnezeu!".

Bianca Marcovici e prezentata de amfitrion ca "poeta ieseanca draga noua, exemplu minunat de om si de artist". Bibliografie survolata, de la debut pana la volumul-antologie PUTIN BLOND CU MULT FARMEC (Hasefer, 2004). Lectura Biancai, sub privirile unor prieteni regasiti, dar si ale unor presupuse prezente critice "ucigatoare", tradeaza o emotie profunda. Insa poeta isi recupereaza firescul, dialogheaza viu cu sala, spiritele fraternizeaza ad-hoc sub vraja verbului liric, dar si polemizeaza o data vraja asta rupta, una-doua iau foc. Din spusele Biancai, elocvente pentru dramatismul destinului ei: "Una din cartile mele a fost batuta la masina de o dactilografa marocana care nu stia o boaba romaneste".

Lucian ZUP e, in aceeasi prezentare, prozator debutat deja cu roman. Junele citeste pagini din noua sa carte, intitulata JOI (roman in lucru). Tonul jos, monoton, al emisiei dezactiveaza sala, trage "caracuda" la hlizeala si somn. Insa proza tanarului, si tonul ei regizat, intentionat "soporific", sunt expresia unui talent puternic, la nivelul celor mai buni debutanti in cenaclu.

Au vorbit/comentat/polemizat in (dez)ordine, fiecare dupa puteri, amatoristic si cu profesionalism, liber, dar si cu rigoarea meseriei, in ordine: Sterian VICOL ("Cei doi autori au in textele lor un adevarat carnagiu, sunt pagini insangerate, la prozator un pic spalate de vodca; poezia e prea buna, a sunat excelent"), Paul ARETZU ("Proza e mai degraba descantatoare, un dicteu ritualizat, simuleaza procese mentale mai putin constientizate, evoluand concentric, de o monotonie cautata; proza foarte tehnicizata, inventiva pe spatii mici, cu numeroase disponibilitati lirice; se bazeaza pe efecte textualiste; poezia, de o luciditate dramatica, este uneori enuntiativa, alteori e acoperita de un halou liric"), Valeriu STANCU (dezamagit de selectia poemelor citite de Bianca Marcovici: "Scria o poezie mult mai delicata, pe structura ei moldava", dar si de maniera de lectura a tanarului, care "l-a dezavantajat". Totusi, "Lucian Zup are ce spune in generatia sa; acest roman JOI, prelucrat, va fi un roman de care se va auzi"), George CEAUSU (autor de proza sf, conducator de cenaclu sf si revista sf, altminteri filozof de formatie, fara acces la poezia citita, demolator la adresa prozei careia ii recunoaste fluenta, succesiunea de cadre, dar "personajele sunt cliseizate"; o obsesie justificata: "Se scrie multa proza realista si se scrie prost"), Sanda SFICHI (emotionata, surprinsa de revederea cu Bianca Marcovici, remarca "dorinta Biancai de a iesi din stransori; e foarte frumoasa pastrarea puritatii; proza e asezata, de o tehnica normala, exprima cotidianul brutal al vietii"), Dumitru PANA (neconvins de proza, "poezia care vine pe explicit nu e pe gustul meu"), Cezar IVANESCU ("Poezia Biancai Marcovici este confesiunea unei constiinte lucide, care se confrunta cu un punct fierbinte de pe glob; presiunea de-aici se simte; realitatea aceea te obliga la reactii scripturale"), Marian DRAGHICI ("In ZIUA literara a aparut un grupaj de cateva poeme excelente ale Biancai Marcovici, se schita un profil poetic pregnant; prefata lui Paul Cernat la antologia PUTIN BLOND CU MULT FARMEC omologheaza un poet matur din perspectiva unui critic tanar, lucru remarcabil, data fiind exigenta lui Paul Cernat; este o drama sa scrii in romaneste departe de tara; mai traieste un scriitor de limba romana in Haifa, Mirel BRATES, prozator redutabil, premiat recent de Asociatia Scriitorilor din Bucuresti pentru romanul sau ISRAEL FARA HOROSCOP; lectura lui Lucian Zup s-a dorit magnetizanta; personajele nu sunt cliseizate, ci bat in arhetipal; scriitura este sigura, insa dictia s-a precipitat uneori pe langa text; proza la cel mai bun nivel in cenaclu"), Cezar IVANESCU ("Cu lectura Biancai Marcovici continuam o initiativa pretioasa, propusa de secretarul cenaclului, deschisa cu poezia Laviniei MOTOC: anume, sa prezentam in cenaclu toti autorii romani, de la Haifa la New York, mizand pe o solidaritate a scriitorilor romani din toata lumea; important e ca autorii, indiferent unde traiesc si scriu sa fie in dialog, in aceeasi patrie care este a limbii lor originare; este intr-adevar minunat ca Bianca Marcovici continua sa scrie poezie la Haifa, ea face cinste si climatului intelectual in care s-a format, si familiei sale intelectuale; Lucian Zup este un baiat plin de talent, prozator foarte bun"). .

Nu aici s-ar fi inchis soareaua de pranz, daca Lucian VASILIU nu venea sa ne cheme la ordine, sa ne conformam programului ZILELOR. Vineri este randul altei "capitale culturale" sa treaca prin Cenaclul US. Din Sibiu, Ioan Radu VACARESCU si VALENTIN RADU, tata si fiu, vor citi proza si poezie. La Sala Oglinzilor si tot la 17h trecute fix. (M.D.)






0 comments: