Convins
să-şi poarte-n suflet, crucea
la care se închină,
lasă în urmă,
să capete rădăcini
stăpânirea de sine.

Gândurile se rotunjesc şi caută,
porţi se deschid prin ziduri
pentru drumuri viitoare.

Aripi caută dinlăuntru voinţa,
de teama se dezleagă,
de trupul răbdător,
devine supusă durerii.

Pacea se câştigă-n război
singurul
ce n-o părăseşte.

Singurătatea rămâne şi ea
o apă stătătoare
lipsită de valuri.

Peste tot ochi de lumină
cu cercăne grele,
şi gene de zăpadă
pe nesfârşite întinderi.

Vizualizări: 13

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor