muşchii pămîntului împietresc

şi sărutarea sîngelui

creanga şirei spinării se apleacă

arcul azvîrle săgeata

ce se ridică la înălţimi

plămînii se eliberează de stîncile

ce nu zămislesc flori .



copacii îşi înfig rădăcinile

în grădinile raiului

ciupiţi de vînt

lacrimi alunecă peste pălăria lui

rugăciunea e strivită de poarta grea.

Vizualizări: 28

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor