obiectele inspiră cu fiecare apropiere
moleculele nerăbdătoare ale palmei tale
înainte să atingă ușor balustrada
o mîngîiere metalică la dispoziția mea
în fiecare zi a ta coborînd la metrou
obiectele expiră cu fiecare îndepărtare
particule isterice într-un joc teritorial
lumea înoată în dezlipiri și răsturnări
ultimul punct de reper ar putea să fie
urma aburită a palmei tale pe balustrada cromată
te invit să mă însoțești în contemplarea
gîndului că odată cu palma ta odată cu
palmele noastre ne evaporăm toți plutim
ne împrăștiem pînă cînd gurile de metrou
colorează cerul bucureștean în verde
obiectele respiră oameni
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !
Alătură-te reţelei reţeaua literară