"A fost odată ca-n poveşti
a fost ca niciodată..."...
Ai fost şi, iată, astăzi eşti
La fel ca altădată...

A fost ca niciodată
Pe plaiu-acesta românesc,
La fel ca altă dată,
Poetul-geniu ce-l cinstesc!

Pe plaiu-acesta românesc
A scris, cum nu se poate,
Poetul-geniu ce-l cinstesc
Şi-a strălucit în toate!

A scris cum nu se poate
în proză, stihuri, mii şi mii,
Şi-a strălucit în toate
ce s-au păstrat şi astăzi vii...

În proză, stihuri, mii şi mii,
Găsit-am sentimente
Ce s-au păstrat şi astăzi vii,
În parte, transcendente...

Găsit-am sentimente
Adânci şi-nalte până-n cer,
În parte, transcendente,
Din Dumnezeu, nu Lucifer...

Adânci şi-nalte până-n cer
I-au fost subtile gânduri,
Din Dumnezeu, nu Lucifer,
Scrise în pagini, rânduri...

I-au fost subtile gânduri,
Păstrate-n dar, lumii de dat,
Scrise în pagini, rânduri,
Cum n-au fost alte niciodat'...

Păstrate-n dar, lumii de dat,
Scrise din tainele cereşti,
Cum n-au fost alte niciodat',
La Eminescu doar citeşti!

 

 

 

Vizualizări: 31

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Clara Damian pe Ianuarie 16, 2013 la 12:05am

Un pantum sensibil, il vad ca pe o ceremonie de exprimare a respectului si admiratiei fata de opera eminesciana.

Intr-adevar, daca nu la Eminescu, unde am gasi mai vibrante "...sentimente/ Adânci şi-nalte până-n cer"?

Felicitari, Marian! Am citit cu placere poemul.

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor