Seria: Tainele

PARASTASUL

Vol. 31

Scris 2008
Revizuit 2009

Închinăm
această carte Bunului Dumnezeu
şi tuturor celor aflaţi în căutarea adevărului vieţii.

Cuprins:

DUMINICA TOMII 2008
TAINA DIN CUVINTE

DUMINICA TOMII 2008

La Biserica Albastră din Oradea, ca de altfel în toate Bisericile ortodoxe, în această duminică a avut loc Sf. Liturghie. În această duminică, conform calendarului ortodox şi conform tradiţiei sunt pomeniţi toţi cei adormiţi întru Domnul. Tot conform obiceiului, familiile duc la Biserică în această duminică, colaci, pâini, ouă roşii, cozonac, colivă, vin, fructe, fiecare după puterile sale în amintirea celor plecaţi dintre noi. Toate acestea ei le aşează frumos de dimineaţă pe mese, cu lumânări şi buchete de flori înmiresmate, urmând ca la finalul liturghiei şi după slujba de pomenire, când toate bucatele sunt sfinţite, să fie împărţite de milostenie pentru sufletele celor adormiţi.
Asistând la acest ritual bisericesc al Parastasului, care are menirea de a-i readuce pe cei plecaţi în memoria celor rămaşi, gândeam privind la Biserica plină de lume şi la numărul foarte mare al meselor încărcate cu bucate, la ce credinţă deosebită au românii. Admiram cât de mult ţin ei la rânduielile acestea care vin din străbuni şi câtă dragoste au faţă de cei plecaţi, pe care îi cinstesc astfel şi îi pomenesc şi câtă credinţă au ei în nemurirea sufletului. Mă mai gândeam de asemenea la anumite aspecte legate de Parastas care au mai fost arătate şi altă dată şi mă întrebam, oare ce se mai întâmplă acum în astral în timpul acestei rânduieli?
Ca şi cum Bunul Dumnezeu mi-ar fi auzit gândul, mi s-a permis să văd în astral şi atunci foarte bucuroasă de aşa un fapt, am început să fiu foarte atentă. Îngerul meu Păzitor şi Ghidul Spiritual au fost cei care m-au ajutat să înţeleg cele ce vedeam şi au completat mereu informaţia cu explicaţii, pe care la rândul meu le voi arăta cât mai fidel în cele ce urmează.
În spaţiul Bisericii, deasupra mulţimii de oameni şi a meselor, în timpul slujirii Parastasului de către preotul oficiant, se formase un mare inel de lumină, care ocupa spaţiul central al Bisericii. Acest inel luminos era gros cam de 15-20 cm şi avea un diametru cam de 3 metri. Intensitatea lui luminoasă s-a amplificat foarte mult pe măsură ce rugăciunile se derulau, după care s-a stabilizat la o strălucire maximă. Acest inel delimita şi era o uşă cerească, pe care au deschis-o Cei de Sus pentru oamenii cei de jos.
Pe măsură ce preotul derula rugăciunile sale şi corul cânta, tensiunea şi emoţiile participanţilor creşteau, precum şi lacrimile regretelor. În momentul în care credincioşii au început să ridice mesele şi să le legene, am început să văd cum fiecare dintre cei prezenţi, în partea lor diafană - spiritul, este luat de Îngeri, ridicat în sus şi trecut prin cercul de lumină al uşii. Oameni plecau ca nişte săgeţi în sus, cu Îngerii lor Păzitori de mână şi ajungeau într-o altă dimensiune, undeva Sus de tot. Oamenii ajungeau aici exact aşa cum sunt ei pe pământ, dar erau acum din lumină. Aici era o pajişte minunată, plină cu flori din cele mai minunate culori, de o mare frumuseţe. Această pajişte, din aceasta alta dimensiune, am mai văzut-o şi în alte împrejurări.

Acei adormiţi care au fost pomeniţi de către preot, au fost aduşi la faţa locului, în acest spaţiu minunat de către alţi Sfinţii Îngeri. Astfel se întâlneau acum, aici pe

pajiştea cerească, cei plecaţi de pe Pământ, cu cei de jos rămaşi în viaţă şi toată lumea se bucura de această revedere între cei dragi.
Cei de Sus care au fost aduşi cu vehicule cereşti în acest spaţiu, erau acei adormiţi care au fost daţi pe pomelnice de dimineaţă şi astfel au fost strigaţi în altar, iar cei de jos care au urcat aici erau cei care erau de faţă în Biserică la mese. Înfăţişarea celor adormiţi, veniţi la această întâlnire, era exact aşa cum au fost ei în viaţa de pe pământ, dar erau de lumină şi vârsta lor era ca de oameni tineri şi foarte frumoşi. Deşi esenţa sufletelor este un glob de lumină, această parte spirituală poate lua forma şi înfăţişarea lui ştiută, pentru a se uşura înţelegerea lor de către pământeni, de către cei rămaşi, care astfel înţeleg mai bine pe cei dragi ai lor, şi văd astfel că ei sunt mai vii ca niciodată, că viaţa este continuă, dar în afara trupului fizic.
Pe câmpia de Sus, acest spaţiu de o mare frumuseţe şi linişte, se formau grupuri, grupuri, pe măsură ce se regăseau unii cu alţii şi astfel se crea o bucurie şi o fericire deosebită în sufletele lor. Cei de jos care urcau în acest spaţiu, veneau cu plasele încărcate sau cu coşurile cu bunătăţi pline şi aceste bunătăţi erau întocmai ca şi cele de pe mesele din Biserica de jos, dar aici erau de lumină. Iată deci că orişice pomană se face pe pământ pentru sufletele plecate, ea ajunge sub formă de lumină la cei de dincolo, care le primesc efectiv, dar numai în partea lor de lumină.
Dacă ne putem imagina o mare bucurie şi o mare fericire când se întâlnesc vechi prieteni, dublat de un decor feeric…loc cu verdeaţă, atunci suntem pe aproape de a înţelege ceea ce se întâmplă în aceste momente deosebite. Aceste clipe de bucurie din punct de vedere ceresc durează de fapt câteva ore, iar din punct de vedere pământesc doar câteva zeci de minute, deoarece timpul decurge diferit pe cele două spaţii, pământean şi ceresc.
Aici în acest loc cei care se revăd sunt atât de bucuroşi şi fericiţi cum nu se mai poate spune. Aici a dispărut orice supărare. Aici se plânge de bucurie! Aici se întind mese comune pe minunata pajişte şi este ca la o serbare câmpenească. Adormiţii, care vin la întâlnire sunt în trei ipostaze diferite:
1. Cei care coboară din Cerurile de Sus şi ei sunt foarte bucuroşi de întâlnirea cu cei rămaşi pe Pământ, având loc un schimb de amintiri, păreri, idei, sfaturi şi totul dublat de o bucurie generală.
Cei de sus primesc ofrandele celor de jos, care pe ei îi ajută, deoarece fiecare jertfă şi milostenie care se face pentru ei, chiar dacă sunt mântuiţi, căci îi va ridica mai sus faţă de cum au fost şi li se dă o posibilitate de ascensiune pe o treaptă cerească mai înaltă faţă de nivelul hotărât la judecată. Deci pentru cei care au plecat şi au fost oameni buni pe Pământ, este extrem de bine şi de important, să fie cineva aici jos care să-şi amintească periodic de ei şi să le aducă aceste mici bucurii.
Cei de pe Pământ care resimţeau dorul după cei plecaţi, sunt astfel mângâiaţi de aceştia, sunt încurajaţi şi primesc nenumărate îndemnuri şi sfaturi bune, pentru a rezista cu bine în viaţa pământeană şi pentru a şi-o duce cu bine la capăt, atât cât îi este sortit fiecăruia. Cei din Cer se roagă necontenit pentru cei dragi ai lor rămaşi pe Pământ. Iată că rugăciunea este reciprocă, a unora pentru ceilalţi, iar beneficiile sunt de ambele părţi. Cei de pe Pământ văd astfel că nu există moarte, că sufletul este mai viu ca niciodată, el fiind numai eliberat din carcasa trupului fizic, care a fost un veşmânt vremelnic. Astfel iarăşi toată lumea se bucură. Între cei care se întâlnesc aici nu mai există nici un fel de animozităţi, indiferent de relaţiile care au fost între ei ca pământeni.

2. Sufletele care sunt încă în vămi şi nu au situaţia definitivată şi care sunt nevoiţi să mai aştepte hotărârile definitive. Aceştia se bucură cel mai mult, căci ei sunt încă în perioada celor 40 de zile, perioadă în care au nevoie neapărată de ajutorul celor de jos. Reîntâlnirea dintre ei este foarte emoţionantă, deoarece fiecare are de împărtăşit greutăţile cu care se confruntă. În cazul acestora vin de faţă Îngeri lor păzitori care dau sfaturi celor de pe Pământ, ce anume sa mai facă pentru a-i ajuta pe cei plecaţi, astfel încât ei să poată trece vămile la care au fost opriţi. Înseamnă că aceste suflete plecate nu au avut destule fapte bune cu care să-şi plătească greşelile vieţii. Astfel are loc o înţelegere şi se pune la cale un plan de ajutorare a celui plecat, încât sufletul lui să fie deblocat din vămi şi să poată urca în Sus în Spaţiile Celeste ale Împărăţiei. Şi aici bucuria revederii cu cei dragi este foarte mare şi fiecare îşi astâmpără dorul după celălalt.

3. A treia categorie a sufletelor care vin, este a acelora care au fost judecate şi au ajuns în locurile de penitenţă. Şi aceştia sunt foarte fericiţi de reîntâlnire, că a mai venit cineva la ei să-i cerceteze şi să-i viziteze, că-şi mai aminteşte cineva de ei. Când sunt chemaţi pe cale de rugăciune şi aduşi la Parastase, este mare fericire pentru ei, deoarece pentru un timp sunt scoşi din acele locuri de grea pedeapsă, acele locuri neluminate în care erorile vieţii lor i-au adus. Acum ei sunt scoşi din acele întunecimi şi din acele munci unde ispăşesc, sun îmbrăcaţi în straie curate şi primesc o ,,permisie" o perioadă de graţie în care li se dă posibilitatea să respire în lumină, să se bucure alături de cei dragi, să vadă frumuseţea acestor locuri, să fie veseli şi fericiţi în această conjunctură cerească şi pământească totodată. Se poate spune că pentru ei este o adevărată mană cerească. Şi aici sunt de faţă Îngerii lor supraveghetori, care sunt acei Îngeri care au grijă ca fiecare din aceste suflete să-şi îndeplinească pedeapsa, penitenţa, primită pentru ispăşire. Veghetorii lor vin pentru a da sfaturi celor de pe Pământ, cam ce să facă pentru a le uşura acestora situaţia.
Aceste suflete se bucură cel mai tare de plasele şi coşurile cu merinde pe care le primesc şi care pentru ei sunt o extraordinară mângâiere. Jertfa pământeanului care aduce acestea este infinit mai valoroasa pentru ei, deoarece datorită acestei jertfe situaţia lui se îndreaptă în bine, situaţia lui va fi cu mult mai bună la reîntoarcere, deoarece lui în va creşte cu ceva lumina pe spaţiul de penitenţă şi ceva din povara lui va fi uşurat. El va fi cu ceva mai liber şi mai liniştit şi astfel pentru el este o mare binecuvântare. Şi în acest caz este o mare bucurie a reîntâlnirii dintre sufletele respective, iar cei de pe Pământ au de învăţat din aceste situaţii. De asemenea ei promit că vor face tot ce pot pentru aceşti plecaţi, pentru a-i ajuta.
În acest fel prin ritualul Parastasului noi suntem martori la o mare lucrare cerească, când sufletele plecate se întâlnesc cu sufletele pământenilor şi are loc o întrajutorare reciprocă, unde fiecare aduce informaţii şi sfaturi pentru celălalt. Dumnezeu în marea lui Bunătate a dat posibilitatea de a învăţa unii de la alţii.
Pentru ca aceste momente să fie posibile se pune în mişcare un întreg Sistem Ceresc, cu multe Entităţi de Lumină şi cu mulţi Îngeri, care se ocupă de a aduce de faţă sufletele respective la Biserica unde are loc Parastasul, de a face apoi posibilă întâlnirea lor pentru scurt timp în acest alt spaţiu dimensional, astfel încât să se bucure cu toţii şi să poată avea loc schimbul de informaţii.
La finalul acestei întâlniri fericite, cei de pe Pământ sunt anunţaţi să coboare şi împreună cu Îngerii lor trec prin poarta cerească prin care au urcat. Ei se vor întoarce cu toţii în Biserica de jos.
În aceste momente cântările bisericeşti şi ritualul se apropie de final. În Biserică se cânta:
,,...adusu-mi-am aminte de proorocul…" care confirma că cei pământeni şi-au amintit, s-au întâlnit cu cei din Cer, că şi-au amintit unii de alţi.
La final se câtă ,,În veci pomenirea lor1", care este un îndemn pentru cei de jos să nu-i uite pe cei de Sus, pe cei plecaţi şi să le facă mereu pomană pentru a-i ajuta.
La sfârşitul Parastasului oamenii care au adus bucatele sunt mai mângâiaţi, mai uşuraţi, mai liniştiţi, o dată pentru că au avut prilejul reîntâlnirii cu cei dragi şi aceasta le-a mângâiat sufletul, apoi pentru că se străduiesc să împlinească cele stabilite Sus de comun acord spre ajutorarea sufletului respectiv.
Cei din Cer continuă să asiste şi să vadă toate cele ce se petrec în Biserica de jos, în memoria lor şi în numele lor. Pământenii care pentru un timp au fost în vizită în Cer, au memoria închisă şi nu-şi amintesc totul, dar trăirile de acolo au rămas în suflet şi informaţiile au rămas depozitate în subconştientul lor.
La final cei de Sus sunt îmbarcaţi şi duşi fiecare spre locul de unde au fost preluaţi, iar cei de pe Pământ, după ce împart toate pomenile pleacă spre casele lor mulţumiţi. La sfârşitul zilei Îngerii fac un palmares, o socoteală, pentru cei de pe Pământ şi pentru cei de Sus. Pământeanului i se cuantifică jertfa făcută şi se trece în contul faptelor lui bune, iar celui plecat i se acordă aceeaşi valoare a faptelor bune, care va compensa din greşelile vieţii lui şi el este mutat apoi în loc mai bun sau capătă drepturi în plus faţă de cele avute, după cât de mare este jertfa celor de pe Pământ, după cum este cazul. Astfel şi cei de aici şi cei de dincolo au numai de câştigat ca suflete şi astfel cei rămaşi pot reda demnitatea celor plecaţi, îi pot cinsti şi le pot face o mare bucurie.
Acele religii care nu mai fac acest ritual al Parastasului, privează sufletele plecate şi pe cele rămase de aceste bucurii ale reîntâlnirii şi de posibilitatea de a se ajuta reciproc şi astfel enoriaşii lor pierd din toate punctele de vedere.
Este o lege a Cerurilor bine ştiută, prin care sufletul plecat nu mai poate schimba nimic din faptele lui şi nu mai poate face nimic pentru el şi singurii care îl mai pot ajuta sunt ce vii rămaşi de pe Pământ. Dacă aceştia fac milostenie pentru cei plecaţi, dacă se roagă pentru ei şi le fac Parastase de pomenire, numai astfel îi pot ajuta la schimbarea în bine a situaţiei lor.
De ce a instituit Dumnezeu această lege? Pentru ca cei vii să înţeleagă astfel că viaţa este continuă şi pentru a se da ocazia ca ei să-şi dezvolte două din marile virtuţi ale sufletului, care sunt iubirea de aproapele şi milostenia.
Lumea creată, care are partea sa văzută şi pe cea nevăzută, trebuie înţeleasă corect şi iată că Dumnezeu permite această minunată colaborare şi întrepătrundere a celor două lumi, în timpul acestor ritualuri, când minunatele Entităţi Cereşti creează condiţiile necesare de acces între cele două lumi prin uşile cereşti.

TAINA DIN CUVINTE

Şi cu alte ocazii Ghizii Spirituali ne-au arătat că limba română este o limbă cerească şi că actualele cuvinte româneşti sunt propoziţii ale fostei limbii primordiale. Privind din acest punct de vedere cuvintele şi ţinând cont de legea corespondenţei între planul fizic şi cel subtil, iată ce putem afla despre Parastas:

1. Cuvântul PARASTAS se compune din două părţi: PARA şi STAS,
PARA - mai are şi semnificaţia de a fi în afara normalului, obişnuitului, în cazul nostru în afara planului material;
STAS - are semnificaţia de ceva care se încadrează în anumite norme obişnuite şi bine stabilite;
PARA STAS - înseamnă deci ceva în afara obişnuitului şi face referire directă în acest caz la ceva neobişnuit, necunoscut de mintea umană, de ceva aflat în altă dimensiune, la ceva paranormal.

2. Preoţii, când slujesc un Parastas spun că trebuie să ridice PAUSELE pentru cei adormiţi.
PAUSELE înseamnă de fapt PĂ UŞILE! - adică să-i treacă prin uşile cereşti pe cei de jos pe cei vii, pentru a se întâlni cu cei de Sus, cu cei adormiţi.

3. În timpul acestui ritual, la cererea preoţilor care fac rugăciunile în Biserica de jos, se deschid uşile acestea cereşti din Biserica de Sus din lumină. Dacă nu s-ar face invocaţiile de jos, nu s-ar deschide uşile de Sus, deoarece nu s-ar îndeplini legea care spune: Cere şi ţi se va da! pe care o respectă tot Cerul. Datorită acestei mari legi cereşti a fost necesar a se introduce în Biserici ritualurile şi invocaţiile, care astfel deschid calea intervenţiei directe a Fiinţelor Cereşti în planul fizic, posibilitatea de a da ajutor nemijlocit.

4. Cei din Biserică trebuie să ridice mesele cu pomene şi să le legene în sus si în jos. Acest gest este corespondentul pentru deplasarea în plan subtil a spiritelor care circula în sus si în jos liber prin uşile cereşti care se creează din nevăzut special acestui scop. Cei de jos sunt ,,săltaţi" Sus, iar cei de Sus pot coborâ jos. Dar marea întâlnire şi conştienţă are loc Sus în locul de odihnă şi verdeaţă. Fiecare Biserică este dotată cu uşi cereşti, care duc spre aceste ,,locaşuri". Dar ele nu sunt deschise tot timpul, ci se deschid numai la cerere şi cu rost, la vremea potrivită.

5. Aceste eveniment al Parastasului este deosebit şi pentru ca el să poată avea loc, cei adormiţi trebuie sa fie daţi pe pomelnice de la începutul liturghiei, astfel ca ei să fie strigaţi la altar, să li se scoată părticele şi astfel să fie aduşi de faţă. A scoate părticele semnifică faptul că părţile lor de lumină sunt scoase din Spaţiile Cereşti în care se află şi sunt aduse de faţă în Biserica respectivă. Dacă nu li se dă din timp aceste pomelnice, ei vor asista la cele ce se face pentru ei de la distanţă, din locul de unde se află şi sunt lipsiţi de bucuria de a fi nemijlocit de faţă. În rânduiala Parastasului preotul zice:
,,Pentru pururi pomeniţii robii lui Dumnezeu…cei din veac adormiţi întru dreapta credinţă… ”
Deci, după cum vedem nu vin alte suflete, ci numai cele pomenite, chemate.

6. Este o regulă ca pe masa de Parastas, să se afle vin. Vinul semnifică şi corespunde la faptul că ei vin, că sunt aduşi, că sunt de faţă, că sunt chemaţi. De aceea, parastasul nu se face cu ţuică sau cu alte băuturi. Cuvântul vin conţine în sine semnificaţia corespondenţei a ceea ce se întâmplă în subtil, adică faptul că sufletele plecate dintre noi vin de faţă.
Cuvintele limbii române în general au două sau mai multe semnificaţii. De exemplu cuvântul vin semnifică băutura ca atare şi mai semnifică şi acţiunea de a veni de undeva. Ritualul bisericesc foloseşte întocmai cele două aspecte ale cuvântului, în planul fizic şi în cel subtil pentru a împlini legea corespondenţei.

7. În toţi colacii de pe masă, în pâine sau în colivă se aşează o lumânare aprinsă. Aceasta corespunde faptului că cei adormiţi vor primi aceste bucate, dar sub formă de lumină. Pe de alta parte flacăra arde răul, energiile negative, este foc purificator şi mai ales este simbol al Sfântului Duh, care coordonează existenţa sufletelor în toate dimensiunile, deci este simbol al Luminii eterne.

8. La un moment dat preotul spune următorul stih:
,,Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui…”
Această frază spune un mare adevăr, deoarece sufletele aduse de faţă, jos, au forma unor globuri de lumină de intensităţi diferite şi acestea se aşează cuminţi deasupra mesei încărcată cu bucate destinată lor - deci între bunătăţi, până când preotul ajunge în dreptul lor şi le pomeneşte. Acest proces uimitor a fost filmat de către Domnul Eugen Nicolae Gâscă în urmă cu 2 ani în Biserica cu Lună din Oradea şi există ca o dovadă ştiinţifică şi grăitoare a acestui proces.

9. Câmpia minunată, pajiştea frumoasă plină de flori de lumină de Sus, unde se întâlnesc sufletele este oglindită perfect în rugăciunile preoţilor care zic:
,,Pentru ca Domnul Dumnezeul nostru să aşeze sufletele lor în loc luminat, în loc de verdeaţă, în loc de odihnă, unde toţi drepţii sălăşluiesc…”
Aceasta câmpie minunată a mai fost descrisă şi de alţi vizionari de-a lungul timpului. Iată cum apare ea descrisă în cartea domnului Scarlat Demetrescu numită Din tainele vieţii şi ale Universului:
,,Eram moartă! Ce senzaţie stranie - să te ştii mort şi totuşi să te simţi plin de o viaţă nouă extraordinară! (Nu există moarte şi viaţa este continuă sub o altă formă. Spiritul uman este nemuritor şi numai trupul vremelnic este muritor. n.n.). Cât de neştiutori sunt pământenii! Cum nu ştiu ei că murind, te animi de o viaţă nouă, extraordinară… Adormisem în lumea pământenilor şi m-am deşteptat în lumea entităţilor spirituale. Numai în acest moment mi-am dat seama că sunt în lumea spaţiilor cereşti…
Dar unde sunt spiritele atâtor persoane scumpe care au trecut înaintea mea frontiera morţii?...
Aceasta stare însă n-a durat decât un moment, căci abia reflectam asupra acestor idei, că a şi dispărut camera în care mă aflam. Cum nu ştiu, dar m-am trezit în mijlocul unei câmpii întinse. Frumuseţea peisajului era de nedescris. Peisajele Pământului sunt frumoase, dar cele cereşti sunt minunate. Mergeam, dar lucru ciudat picioarele mele nu atingeau ,,pământul", alunecam peste el ca într-un vis…."
După ce consemnează acest spirit plecat dincolo foarte clar existenţa locului splendid cu verdeaţă, loc de odihnă, va descrie în continuare întâlnirea în acest loc cu copiii plecaţi şi cu părinţii decedaţi înainte. Acestea sunt dovezi clare şi incontestabile ale lumii de dincolo şi a modului cum este ea organizată şi după ce reguli funcţionează. Astfel de cazuri sunt foarte multe consemnate, în care cei plecaţi au descris pe cale mediumică sau de revelaţie cum arată lumea în care au ajuns.

10. Faptul că între cei plecaţi şi cei rămaşi are loc o întrajutorare este oglindit în rugăciunea preoţească. Cei de jos sunt cei care se mai pot ruga pentru iertarea păcatelor celor plecaţi:
,,Pentru ca să li se ierte lor toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie, Domnului să ne rugăm.”
Pentru cei care sunt în vămi se cere:
Pentru ca neosândiţi să stea la înfricoşătorul scaun al Slavei Domnului, Domnului să ne rugăm.”
Pentru cei din iad, de la zonele de penitenţă se cere:
,,Pentru cei ce plâng şi se chinuiesc, aşteptând mângâierea lui Christos, Domnului să ne rugăm.”
Pentru toate aceste categorii de suflete şi pentru cei neosândiţi preotul spune o cerere, în numele celor de faţă de a le fi tuturor mai bine:
,,Pentru ca să se îndepărteze de la ei toată durerea, întristarea şi suspinul şi să-i sălăşluiască pe ei unde străluceşte lumina feţei lui Dumnezeu, Domnului să ne rugăm.”
Este perfect normal şi omeneşte ca noi să cerem tot timpul de pe Pământ pentru cei plecaţi ajutorul, astfel încât ei să ajungă cu toţii în aceste locuri de lumină unde străluceşte faţa lui Dumnezeu. Probabil că atunci când şi noi vom pleca de pe acest Pământ spre alte lumi superioare, cineva se va ruga şi pentru noi de aici de pe Pământ, pentru a ni se ierta greşelile făcute ca şi oameni pământeni din ignoranţă.

Iată că astfel înţelegem corespondenţa dintre cele ce se fac Sus şi cele ce se fac jos, rostul anumitor rânduieli şi ritualuri care se fac prin Biserică spre binele tuturor. Aici vedem din nou importanta cunoaşteri Legilor universale care au fost transmise prin Hermes Trismegistul şi importanţa poruncilor date de Moise şi importanţa rânduielilor Bisericeşti, care nu au fost făcute de oameni, ci au fost inspirate lor de Fiinţele de Lumină, pentru a uşura comunicarea dintre lumile văzute şi nevăzute şi pentru buna desfăşurare a evenimentelor, adică: Precum în Cer aşa şi pe Pământ!
Toţi cei care participă la Parastase sunt mai buni, sunt mai împăcaţi, mai liniştiţi sufleteşte, sunt mai instruiţi şi sunt mai fericiţi datorită bucuriilor reîntâlniri. Cei din Ceruri se reîntorc la locurile lor fără excepţie mult mai mulţumiţi şi fericiţi pentru aceste reîntîlniri.

După aceste învăţăminte primite de la Bunul Dumnezeu, fiecare creştin nu poate spune decât: Doamne cât de minunat este creată această lume şi cât de perfect este ea organizată!
Cei care se vor lepăda de ortodoxie, vor face o mare greşeală, deoarece ei nu mai au parte de mari bucurii cereşti şi nu mai pot ajuta pe cei plecaţi, deoarece multe alte religii au renunţat la aceste ritualuri crezându-le inutile. Dar iată cât de utile sunt ele sufletelor, indiferent în ce ipostază s-ar afla ele. Iată de ce ortodoxia este mai presus de alte religii, chiar dacă în prezent ea nu este şi perfectă, lipsindu-i anumite elemente ale cunoaşterii.
În perioada următoare Bunul Dumnezeu Care ESTE REVENIT PE PĂMÂNT, doreşte ca religia ortodoxă să fie înnobilată, completată cu acele elemente care îi lipsesc, să se dezvăluie acele taine care să ducă la buna ei înţelegere şi astfel cât mai mulţi oameni să aibă acces la înalta cunoaştere cerească, să folosească aceste cunoştinţe spre binele lor. Viaţa este pururi viaţă şi aici şi dincolo, iar omul este o fiinţă în evoluţie care trăieşte în ambele lumi, cea văzută şi cea nevăzută. Contactul dintre aceste lumi este permanent, este posibil şi prin porţile cereşti care se deschid în ocazii bine stabilite în Biserici, iar sufletul trebuie să deţină cunoaşterea de care are nevoie pentru propria lui evoluţie.
Această mică carte nr. 31, este inspirată de ,,Îngerei" şi este o pledoarie pentru a înţelege că spiritul este nemuritor, că viaţa pe acest Pământ este o şcoală necesară în evoluţia noastră. Şi astfel vom spune şi noi ceea ce strămoşii noştri ştiau de sute de ani din învăţăturile lui Zamolxe: că nu există moarte, că sufletul se ELIBEREAZĂ şi că se reîntoarce în Sferele Cereşti unde a fost creat şi de unde a coborât vremelnic pe acest Pământ.
Bunul Dumnezeu să fie în veci mărit şi lăudat şi toate Fiinţele din Lumină care ne instruiesc pe noi la Şcoala spirituală planetară!
Pirtea Maria - Oradea – februarie 2009

Vizualizări: 51

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor