Paralizia in care a intrat institutia intelectualului public

Dupa bestialitatea inscenarilor precum Terorismul sau Mineriada, urmata de complicitatea inca si mai grava a societatii romanesti la nepedepsirea organizatorilor si faptasilor, nici un intelectual roman care gandeste nu mai poate lua in serios comoda ipoteza ca evreii au adus bolsevismul in Romania. (Ramanand insa adevarat ca am fost nimiciti dupa Ialta de o supraputere in cardasie cu alte doua!)
Vladimir Tismaneanu este un specialist de neinlocuit, caruia nu avem ce-i opune cu actualele biblioteci primitive si cu incuiatele arhive romanesti. Nu contează la polul plus dosarul de origine sanatoasa, nici opiniile de lemn obligatorii sub bolsevism (dealtfel pierdute in materiale intruvabile cat n-avem Biblioteca Nationala occidentalizata). Istoria va verifica doar daca va realiza ceea ce ar fi facut si impetuosul Marius Oprea, plus inca ceva in plus.
De aceea, ar fi de mirare ca si-a batut capul cu a raspunde postacilor unei campanii care intelectualiceste este inexistenta. Explicatia contextuala poate fi ca in Romania caniculara pute iar hoitul lui Ceausescu si aseara la maxima audienta TV Vadim si Paunescu luminau poporul ca experti în Graphic Design, ca si cum criptoceausismul ar fi la noi normalitatea eterna! In timp ce intelectualii publici nu pot iesi din dilema basesciana a colaborarii la stratagema recent electorala, vecina fraudei sau ilegitimarii, ca s-a ascuns dadatorilor de vot groaznica criza bugetara si rezolvarea ei viitoare prin spolierea amaratilor, agravand-o, ceea ce impune analistilor contemporani o interogatie severa asupra inconsistentei morale a mecanismului nostru democratic si aduce apa plata la moara tocmai curentelor extremiste justitiare si demagogice.
Paralizia in care a intrat institutia intelectualului public era previzibila inca de la 5 martie 1998, cand asasinandu-se mitul eminescian, carele functiona ca mit al autoritatii Carturarilor, s-a risipit insasi capacitatea de a antrena strada in bataliile civice serioase, cu sorti de izbanda, atitudinarul de azi nemaifiind decat un reusit social editorialist cu rubricuta de lup singuratic, decent remunerat si care mai degraba isi face autopublicitate in cuvinte alese decat se bate cu adevarat, adica riscand pozitiile abia acaparate, sacrificandu-le pentru un ideal necaragialesc precum, in locul lecturilor reciproce, Luminarea Poporului, care e totusi continuarea fireasca a Revolutiei.





Vizualizări: 28

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor