nu ştiu cum cineva
poate vorbi rău despre oraşul acesta
prin care dacă ai bucuria să treci
nu-l mai poţi scoate din tine
se lipeşte în cel mai tainic colţ al tău
şi-o să te strige negreşit să te întorci

la fel cum nu trece nici o pasăre
pe desupra tăind în două aerul argintiu
fără ca măcar umbra ei să se întoarcă înapoi
cu aripile altei păsări într-o toamnă
chemată de o sirenă
ascunsă într-un copac cu glasul unei femei

în oraşu unde trec pe străzi
cele mai frumoase fete din lume
respirate cu nesaţ de ochii uimiţi
un împărat din Împărăţia Inimilor
a trimis soli şi le-a strâns la curtea sa
de prin anotimpurile ţării

le admiri prin oglinda toamnei
înţelegi atunci cum înfloresc
întens în zeci de culori când se dăruiesc
aşa cum nuferii ascund un strigăt alb
pe ochiul de apă dimineaţa
iar noaptea se închid peste şoapte şi dorm

mai faci un pas în ochii lor
străbaţi grădinile nopţii
începe să izvorască dimineaţa
te adânceşti în lumina aceasta
o sorbi cu nesaţ o cuprinzi
sub pleoapele unde ascunzi
poemele de dragoste
cu inocenţa unui necunoscut

nu ştiu cum poţi adopta
un gând rău măcar
ca pe un copil neascultător
în oraşul acesta unde nici un tramvai
nu deraiază de plictiseală?

Vizualizări: 5

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Carmen Tania Grigore pe Mai 28, 2010 la 10:35pm
Marca rara acest parfum, distilat pana la obtinerea de esente poetice. ( o sugestie: poate ca ar merge mai bine doar "pleoape" -vezi penultima strofa). Cu prietenie, Carmen

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor