Soarele se împărțise în mici pătrate,
de parcă s-ar fi cernut printr-o sită deasă
și începu să cadă pe pământ
precum un zahăr deasupra unei prăjituri imense,
caramelizând și ultimul cotlon de viață.

Aerul se împărțise în mod egal viețuitoarelor,
neintrebând pe nimeni de e insectă sau mamut,
dacă-i e prea puțin sau dacă-i prisosește.

Doar speranța se încăpățânase în distribuirea ei,
sfărmându-se în mod inegal,
sfidând parcă orice lege a noii ordini.

Așa se face că eu rămăsesem cu atâta speranța
încât să ajungă pentru o omenire întreagă plus cincizeci la sută,
obligându-te pe tine, în acest fel, să rămâi doar cu iubirea mea.
Completă.

Vizualizări: 57

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor