puţinele străzi nepavate
înghit orice umbră şi
fiecare trup în al cărui circuit şubred e încă sânge
devine aproape inutil îi auzi pulsul e imprecis
zgomote aşchiază timpanul
le auzi sunt acolo te strigă

deşi neg mereu
depravarea e-o şopârlă care patrulează prin noapte
prin venele mele înoată se zbate ştiu
e cam dificil s-o opresc
doar dacă nu s-ar opri lângă inimă
şi ar rămâne acolo în lanţuri

Vizualizări: 33

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Ioana Miron pe Iulie 9, 2011 la 11:27am
multumesc

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor