Sunt unele configuratii expresive aproape artistice: v-ati gândit vreodatã cã un câine dând din coadã nu este altceva decât un surâs desimulat?

Veti spune, fãrã nici o îndoialã: „ Da, Domnule, sunt gesturi, specifice unui anumit tip de patrimoniu genetic „.

Dar cãrei configuratii îi apartin minciuna, viclenia sau tirania ? Cãrui patrimoniu?
Sunt întrebãri la care puteti rãspunde si sunt întrebãri pe care nu v-ar fi plãcut sã le auziti vreodatã. Vin ca un fel de pacoste, ca un fel de prevestire rea. Vin fãrã nici un fel de sintonizare, blestemate si perfide. Uneori doar atât. Vin.

M-am rãtãcit de multe ori printre vreascuri, doar asa, ca sã nu mã simt singur. Limbile de foc ce aveau sã aparã nu mult timp dupã aceea nu-mi puteau face nici un rãu. Ah, dar am uitat sã vã povestesc ce fel de element sunt. Am uitat pur si simplu sã vã spun cãrui patrimoniu apartin. Am uitat sã vã spun cine sunt de fapt.

M-am nãscut din setea de viatã si pentru a împlini iubirea.

Pot lua - e foarte curios asta – orice formã imaginabilã. Pot sã mã sui pânã la cer sau sã cobor în hãurile pãmântului.

Pot sã mã preling pe un obraz sau sã spãl parbrizul masinii dumneavoastrã. Pot pânã sã si fac rãcirea unui chip de ultimã generatie.

Pot sã mã despart în mai multe elemente, dupã bunul meu plac, asa cum sunt uneori cuvintele care vin de la Dumnezeu si pe care omul nu le întelege.
Doar îsi aduce aminte de ele cu groazã la venirea vreunui potop.
De apã sau de foc, parcã mai are vreo importantã ?!

Mã formalizez în fiecare clipã a existentei cu gândul si cu fapta, doar doar voi atrage atentia cuiva. Si îi învãt pe tineri sã meargã mai departe decât au mers uitatii si singuraticii lor pãrinti. Cruci îndoite de vânt în cimitirele de pe colinã sau de sub colinã. Candele de umilintã arzând cu sperantã pe sub rãcoarea verii, pe sub iarna umanã. Candele de umilintã arzând cu sperantã într-o lume tragicã pe care ei nu au reusit sã o îndrepte.
Ne-au lãsat-o nouã asa, ca mostenire. Ca patrimoniu.

Explozii în Beirut, Paris si pe aiurea. Radiouri si televizoare deschise. Cine te împiedicã sã spui si sã apesi pe off 1? Cine te împiedicã sã spui si sã apesi pe altul? Cine te împiedicã sã spui sau sã apesi pe alta ? Alt patrimoniu, altã apã.
Cãci cine bea din apa mãrii, niciodatã nu se saturã !

În loc de închidere
În loc de închis, poate s-ar potrivi mai bine deschis:

Sã deschidem robinetul adevãrurilor, sã curgã nestãvilite iubiri si îmbrãtisãri si lacrimi de bucurie.

Sã ne inundãm sufletele fãrã frica de a fi prinsi, asa, ca niste copii neascultãtori.

Sã punem sexul facut in bucãtãrie sã se transforme într-un vis frumos. Sã ne transformãm, asa cum se transformã si apa, în patrimoniu care ne convine mai mult.


_________________________

1 – off – din englezã: închis.
2 - chip - dispozitiv electronic integrat

Vizualizări: 25

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor