Să-mi faceți loc, când plâng nu mai am timp,

un public numeros mă așteaptă în arenă,

ca de fiecare dată, dau tonul.

 

Sărutul tău răposat rătăcea pe muchii de gânduri,

fără tine, nu mai am timp de numărat petale,

e strigătul acela de somnambul, într-un pavor nocturn

care seamănă cu un refren din  Ziua cârtiței.

 

Doar focul rămas mă încântă cu limbile controlate

și tristețea e secretul meu bine păzit,

care  se îmbracă în fiecare zi la fel,

și goluri, după goluri, după goluri,

când plouă, uit să respir.

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Carmen Tania Grigore pe Mai 24, 2011 la 12:26pm
dincolo de tristete, rafinament liric! Felicitari!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor