Pe cărări de argint

[Elisabeta Luşcan]

   Se-nalţă spre cer

   o durere nebună

   când vântul bate

   către apus

   când arşiţa verii

   este de gheaţă

   când cuvântul iubire

   nu poate fi spus

   aleargă norii

   se lovesc

   se scutură peste

   pământul însetat

   urca-voi spre culmi

   pe cărări de argint

   şi flori voi culege

   în glastră

   bucuroasă

   mă întorc

   şi admir răsăritul

   de soare

   iar seara 

   pe la asfinţit

   aştept luna

   cu nerăbdare

   cerul e tot mai bun

   pentru mine

   putere îmi dă

   şi răgaz

   să trec mereu

   cu fruntea sus

   peste orice fel

   de necaz

[Elisabeta Luşcan]

Trilurile au plecat într-o zi când arşiţa verii pentru mine a fost de gheaţă...Mulţumesc de trecere, Elissa

[Ninel Vrânceanu]

îmi plac aceste "triluri"...parcă le port pe tâmple...

[Elisabeta Luşcan]

Aveţi un dar aparte de a scrie şi comenta,domnule Constantin. Vă mulţumesc pentru aplecarea asupra versurilor mele. Apreciez sfaturile şi scrierile d-voastră. O zi frumoasă, Elisabeta

[Constantin Vizonie]

Pe cărări de argint zboară şi gândurile poleite ale poetului.

Spre eliberarea grijilor. Dar sufletul de poet nu poate fi liniştit prea mult. El se află mereu în goană după noi experienţe şi căutări.

Aşa că, zburaţi pe mai departe şi culegeţi steluţe de argint. Prefaceţi-le apoi în flori suave ale poeziei.

[Elisabeta Luşcan]

Eşti drăguţ şi binevoitor. Mulţumesc. O seară plăcută!

[Ioan Grigoraș]

...pe cărări de argint, cuvântul iubire poate fi spus...

[Elisabeta Luşcan]

Mulţumesc, Mara, pentru trecere. O seară aşa cum ţi-o doreşti, Elissa

[Mara Voinaş]

 Cuvintele care nu pot fi spuse se transforma-n dureri.