ţi-am lăsat parfumul impregnat într-o pernă

când răsăritul de soare a eclipsat luna,

te-am învelit lin pentru o iubire aternă,

cum şi-ar acoperi vântul de vuiete struna.

 

ţi-am atins genele cu un sărut pentru zei,

sub ele albastrul tresărind în adânc,

un fior ţi l-am prins într-o flore de tei,

iar nectarul l-am presărat într-un crâng.

 

am strâns un braţ din miresmele lunii

scurse în aurul plâns peste iaz,

le-am dus arcă peste tainele lumii,

să nu te mai afle de-acum vreun necaz.

 

am închis fereastra din flori de magnoliu,

c-o adiere de fluturare de mână,

ţi-am lăsat un alint întins pe fotoliu

să te cuprindă când trezirea-ţi se-ngână...

 

Vizualizări: 76

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Ninel Vrânceanu pe Iunie 4, 2012 la 4:16am

şi încă ceva...ce urmează...!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor