Ne-am cunoscut pe malul Dunării,

Stăteam îmbrățișați pe bancă,

Ploua mărunt la căderea serii.

 

S-a oprit lângă noi o țigancă,

Dunărea murmură încet un cântec,

Zâmbești, vrea să ne ghicească.

 

Pe strada Dunării adesea eu trec,

Malul este plin de multă verdeață,

Pescarii deseori aici mai petrec.

 

Îmi place Dunărea atât de semeață,

Sălciile se odihnesc în apa liniștită,

De copil, să prinzi pești mari învață.

 

Cineva lucrează un coș de răchită.

Călătoresc printre gânduri departe,

Bate vântul, Dunărea se cam agită.

 

Strauss pe valuri vrea să mă poarte.

 

Vizualizări: 7

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor