PE O STRADĂ LUMINOASĂ

[VOICAN MARIN]

PE O STRADĂ LUMINOASĂ

                                             „Pe o stradă mocirloasă,

                                                                                           Primarilor ce le pasă!...

                                                                                           Dacă au mașini și vile,

                                                                                           Cum să gândeacă la mine?”

 

„Pe o stradă luminoasă,

Bezna nu se ridicase...

Am trecut de dimineață -

Până când nu se-nserase

 

Liniște era deplină...

Când asfaltul se spărgea:

Un picamer și-o drezină

Muzica o-ntreținea.

 

Iar ulița lunecoasă...

Numai praf era pe ea;

Mă duceam încet... acasă,

Sau plecam, cine știa?

 

Cerul presărat cu stele

Da un farmec inedit...

Numai picioarele mele

Multe gropi au nimerit.

 

Cred că toți ați înțeles

Că veneam, când mă duceam,

Drept vă spun, n-am interes:

Treaz eram, dar mai visam

 

Că la noi, în cartier,

Va fi raiul pe pământ...

Cu grădini și palmieri -

Fără soare, dar cu vânt”.

 

 

Mai tot timpul își zicea

Nenea Fane Tutungiu...

Când nevasta îl certa:

-  „Mai lasă dracu' rachiu!”

 

Dar cum omu' n-are vină

Că-i sta cârciuma în drum...

Mai trecea pe la vecină,

Care-l stropea cu parfum.

 

Iar la Dida când venea,

Era purecat, săracul...

-  Iar mi te-ai pilit, belea?

Unde-s banii? Luate-ar dracul!

 

-  Mergi și ia-i de la Jenică,

Iani-ți poate confirma:

Sunt în sticla de mastică...

CEC-ul meu, Didina mea.

 

                      Marin Voican-Ghioroiu

 

 

 

 

 

 

 

 

[VOICAN MARIN]

Dacă nu am dreptate, versurile mele trebuiesc criticate, dar numai după ce vă plimbați prin cartierele mărginașe ale Bucureștiului, fiindcă am zis că poate cu satira îi apucă mila și mai fac ceva pe la mahala.