Pe plajă la nudiști nu prea e lume

Sunt câțiva oameni 

Pâini rumenite şi ademenitoare de la brutărie

Unii, nemișcați privesc în zare

Văd dincolo de linia fină 

Ce desparte lumile albastre

Alții stau cu ochii închiși 

Lăsând valurile de apă şi aer ale mării 

Să descarce de stridențe şi culori

Permițând atmosferei

Să fie fundamental goală

Pe plajă la nudiști 

E liniște, mai puțină joacă

Mișcările agale permit mării

Să-i cuprindă pe toți într-o îmbrățișare

Lângă plase de pescari şi bărci uzate

Pielea e mai aspră

Acoperită de crustă de nisip şi sare

Miroase un pic a alge

Chipurile sunt bătute-n riduri

De vânt bătrân şi soare

Corpul cu cele neascunse

Este al unei sălbăticiuni

Ieșită chiar atunci din mare

Pielea e a unei frunze

Netedă, groasă, lucioasă, amară

Ochii sunt semi-închiși

Acceptând o galeşă lumină

Buzele întredeschis crăpate

Îngână şoapta valului

Ce din adâncuri de timp vine

Când fericiți şi goi

Umblau copiii mării

Pe plajă la nudiști

Corpurile zac în toropeală şi uitare

Lumina, soarele şi vântul

Sarea, apa şi nisipul

Răpesc pielii ațâțătoarea excitare

Femei cu trup întins

Vibrând ca un elastic 

Cu sâni de apă, transparenți

Care găzduiesc, nespus, o lacrimă

Acoperite-s toate de singurătăți

Înveşmântate în amintiri

Regrete, nostalgii, trecut

Întrebări puse fără rost

Pe plajă la nudiști

Bărbați goliți de sentimentul

Iubirii prea mare către sine

De vanități, orgolii cu cravată

De setea de soarele rece al puterii

Copii naivi, de joacă

În țărâna din curtea mamei

Păşesc piciorul greu

Lăsând urme grele în nisip

Şiroind apă din părul

Pielii lucioase peste sexul

De copil timid, neputincios

Pe plajă la nudiști 

Stăteam cu ochii pironiți

Peste un punct fix din orizont

Despre care eram convins

Că e un munte 

Al unei mări alpine

Cu nori de spumă de apă de mare

Peste prăpăstii cu avalanșe

De zăpezi de pe timpuri

Când eu cu tine

Aveam trei căi s-alegem

Înapoi pe cărarea nesfârșită

Înainte în zidul alb înșelător

La vale peste hălci şi cruste de lapte

Pe plajă la nudiști

Marea mângâie fără pudoare

Rotunjimi de piele arsă

Răcorind ca apa rece

Din tăul muntelui eclipsei

Unde am escaladat

Şi-am coborât din tău în tău

Şi ne-am protejat de soare

Cu baticuri făcute din tricoul tău

Şi cu ochelari de cinema

Ascultând liniștea păsărilor

În panica eclipsei

Pe plajă la nudiști

Îmi afundam mâinile în nisip

Ca să te scot de sub zăpadă

Şi un bărbat masiv, înalt

Stătea înfipt ca un colos

În nisipul clocotitor

Precum cabanierul de pe muntele sfânt

Care ne făcea semne luminoase

Să ocolim, să nu ne scufundăm

Prea târziu am înțeles

În zăpada capcană

În nisipul vârtej

Pe plajă la nudiști

Ne îndreptăm de umeri

Şi escaladăm valuri

Precum stâncile morții şi nebuniei

Unde săream cu picioarele

Pe bare, sprijiniți de lanțuri

Neştiind pe ce parte aterizez

Înecat în moarte în surpare

Sau cu picioarele țintuite pe cărare

Pe plajă la nudiști

Am urmărit astrologic

Semnele destinului din pielea crăpată

M-am golit de speranțe de nisip

De aşteptări lichide

Trufie arsă de bărbat, teamă sărată

Scoică de minciună şi gheață-n întrebări

Am dat jos costumul pudorii

Am ridicat în vânt zmeul voinței

Am zidit planuri

În castele firave de nisip

Am ridicat noaptea un lampion

În înalt, o luminiță închipuită

Pe care să o vezi doar tu

Vizualizări: 47

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor