- Spune-mi, iubito, nu te doare toamna

Că parcă nu-i așa cum a mai fost,

Când ne știam conturul pe de rost

Și respiram făr-a mai ține seama

 

De vreo prognoză meteo, de vreme,

Că trenul circulă cu-ntârzieri

Și într-o haltă stăm de-alaltăieri

Gândindu-ne că totuși e devreme

 

Să ne grăbim spre-o stație anume?...

Doi rătăciți pe un tărâm de vis

Care-au urcat în trenul interzis

Fugind de toamna rece și de lume.

 

- Un curcubeu de flori pe cerul gurii

Și-un zâmbet cald, atât de mult dorit,

Mi-e dor de tine ca de-un asfințit,

Când depășeam hotarele cenzurii

 

Pierduți sub blănuri moi, la gura sobei...

Mai pune-un vis pe jarul din cuvânt,

Așterne-o frunză verde pe pământ

Și poate-așa, trecuți prin focul probei,

 

Vom fi la fel sau mult mai tineri poate...

Mă doare toamna-n serile când noi,

Tragem pe geam perdelele de ploi

Și ținem întrebările-ncuiate.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 27

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor