cât îți ia să cunoști
omul de lut
care visa
omul de piatră
omul de tinichea
omul de lemn
omul de sticlă
și toți oamenii la un loc
se ancorează în tot
ce poate
alunecă
ziua spre noapte
braţele
se usucă
în toate aşteptările
suntem noi
şi nimic altceva
cifrat
într-un timp ce se vrea azi
mâine
are alte valenţe
care nu vor mai corespunde
deşi
va fi aceeaşi apartenenţă
a mea şi a ta
a noastră

Vizualizări: 35

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor