Ţi-am tot dăruit gândurile mele,
Mănunchi de cuvinte şi lumină,
Răsfrânte-n pagini, chiar şi virtuale
Şi-aproape ne-am ţinut de mână.

Ţi-am dăruit nopţile mele albe,
În care nestemate şlefuiam,
Făcând din versurile mele salbe,
Ce ţie lume-n zori le dăruiam.

Citeai căscând, sau poate nici atât
Cum îmi făcusem eu din noapte zi,
Tot şlefuind safirul din cuvânt,
Ţi-l ofeream zâmbind, dar tu nu şti.

Câtă migală şi simţire-ncape,
Adesea doar într-un cuvânt,
Dar pentru tine mai jertfesc o noapte,
Indiferenţa lumii vreau s-o cânt.

Să ştie lumea cât îmi e de dragă,
Chiar dacă m-a uitat îi amintesc,
Că fără ea viaţa nu-i întreagă
Şi greu mi-ar fi acum s-o părăsesc. Flora.

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor