Gara din poezia Silviei Bodea Sălăjan aparține unui al treilea tip: gara goală, mai tristă decît chiar cea plină. Toată lumea a sosit sau a plecat, oricum a părăsit gara, numai vorbitorul stă și privește. Își așteaptă soarta? Dragostea? Știe că nu va veni niciunul?

Stă, privește și lăcrimează. „Lacrima din ochii mei” nu este un plîns adevărat, ci picătura tristeții necontenite, a unui om care așteaptă degeaba și știe asta.

 

Vizualizări: 20

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor