Petre Tutea & Emil Cioran - Exercitiu de admiratie


Un film de Gabriel Liiceanu si Constantin Chelba

Vizualizări: 174

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de NICOLAE BOSBICIU pe Iulie 1, 2009 la 8:36pm
Am revăzut recent, cred că pentru a patra oară, întreg eseul cinematografic al lui Gabriel Liiceanu despre Ţuţea şi Cioran. Pasajul redat aici sintetizează firul conducător al întregului eseu : două personalităţi de prim rang ale culturii româneşti, care, paradoxal, deşi atât de contradictorii în gândire unul faţă de celălalt, se rotunjesc perfect unul pe altul în ce priveşte căutarea sensului existenţei şi a transcendenţei (absolutul divin). Ţuţea, după un salt uluitor de la marxism la mistică, îl caută pe Dumnezeu prin revelaţie, prin trăirea absolutului divin şi prin dogma creştină ; pe de altă parte, Cioran prin nelinişte şi ceartă amoroasă cu divinul. Văzuţi amândoi în amurg, alcătuiesc un cuplu sublim prin tragismul său : Ţuţea visează că l-a împăcat pe Cioran cu apostolul Pavel (pe care Cioran îl numea "agent electoral"), deci cu divinul, iar Cioran îşi priveşte retrospectiv viaţa, cu senzaţia că a participat la o luptă în care nu există nici învins, nici învingător. Amândoi se sting cu senzaţia limpede a neîmplinirii! Şi nu are cum să existe împlinire pentru astfel de spirite neliniştite ontologic, pentru că ele au întrezărit în finalul vieţii unicul sens al existenţei : acela de a căuta tot timpul vieţii tale un sens al existenţei. Omul,. din perspectiva acestor două experienţe spirituale, apare astfel ca o fiinţă tragică, sfâşiată între forţa gravitaţională a eului mundan care îl trage spre pământ şi tentaţia metafizică a eului absolut, care îl atrage spre văzduh. Aţi făcut bine că aţi postat fragmentul, el ar merita o îndelungă reflecţie la diferenţa dintre spiritele vii, frământate de o permanentă nelinişte a căutării, aproape pe cale de dispariţie, şi spiritele moarte, incapabile să treacă strada, darmite să mai caute absolutul. Ne trebuie luciditate multă! Altfel suntem pierduţi ca oameni! Ne trebuie modele intelectuale, spirituale, nu impostori care ne gânguresc dulce că în jurul nostru a venit primăvara. Ne trebuie firescul fiinţei, pe care l-am ucis mare parte dintre noi, devenind marionetele unei lumi consumeriste. Oamenii aceştia, Cioran şi Ţuţea, au provocat spiritual o generaţie întreagă şi au zidit o cetate a spiritului. Şi noi, urmaşii acestor oameni ce facem? Stăm cu privirile sticloase, ne uităm la ei, îi declarăm "Titani", ne simţim copleşiţi, complexaţi, râgâim după o masă copioasă şi ne lăsăm manipulaţi ca vitele de indivizi care şi ei sunt tot produsul nostru. Ce producem noi spiritual? Astea ar trebui să fie întrebările care ar trebui să ne frământe!
Comentariu publicat de Dragos Voicu pe Iunie 30, 2009 la 10:27pm
Minunat!
Comentariu publicat de CRISTESCU EMANUELA MARIANA pe Iunie 30, 2009 la 4:24pm
Robeste-ma, Doamne, spre a ma simti liber! Esenta impacarii cu sinele si cu Universul! Tutea a fost un Titan. Doar de la o atare altitudine poti accepta, senin, eleganta reverenta si recunoasterea altui geniu. De aceea suntem noi, ceilalti, cei mai marunti, orgoliosi si bicisnici uneori. Ne-am pierdut pe drum acea „umilinta”... metafizica... O tempora! E o bucurie adanca este reintalnirea cu Petre Tutea. Vazusem, cu ani in urma, la TV un interviu mai amplu cuprinzand si acest fragment. Si totusi... batranetea fizica, cealalta neputinta... indurereaza, chiar daca tineretea ramane o stare a spiritului... Cel mai frumos basm al romanilor ramane „Tinerete fara matranete si viata fara de moarte”, nu? Dar niciodata nu poti avea totul! Nici Tutea, nici Cioran, nici Eliade... n-au avut. Nimeni, in afara lui Dumnezeu. Nihil sine Deo! Invatam tot timpul si murim din ce in ce mai nestiutori si mai nesiguri. Cu promisiunea unei alte vieti in care vom afla raspunsurile... Caci putini au cunoscut raspunsurile majore. Unul dintre acestia era Tutea. Pentru ca nu le stia nici el pe toate, s-a dus la Domnul, sa le afle. Multumesc pentru dar!
Comentariu publicat de Alina Trifanov pe Iunie 30, 2009 la 2:32pm
Ah.. tocmai mi-am sustinut lucrarea de licenta cu dl Ion Bogdan Lefter despre metafizica cioraniana, de care sunt mandra ca am studiat-o indeaproape.. Petre Tutea - un om admirabil, o personalitate remarcanta in cultura europeana a secolului nostru.
Comentariu publicat de stanca george pe Iunie 30, 2009 la 1:07pm
Unde ne (mai )sunt filozofii? Si ce om minunat a fost Tutea, ce minte limpede avea, deloc atinsa de batranete. Ati vazut cum se luptau la el agerimea mintii cu neputinta muschilor ? Daca ar fi putut manca sau merge asa cum gandea, traia si acum si era campion olimpic la atletismul mintii. Fabulos exemplu! Te copleseste.
Comentariu publicat de Carmelia Leonte pe Iunie 30, 2009 la 11:40am
O personalitate exceptionala! Un geniu al bunului simt si al moralei crestine. Un erou care nu inhiba, ci daruieste. Chiar si acum, dupa moarte. Felicitari celor care au avut ideea sa faca acest film si celui care l-a postat, spre a fi revazut. Ar trebui sa vedem zilnic astfel de filmulete. Ar fi un antidot pentru tot ceea ce ne inconjoara, o doza homeopatica de VIATA!

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor