Pictând cu soare norii de pe cer și florile-așezate în ulcele,
cuprisu-m-a un dor de aspru ger, de iernile copilăriei mele.
Pictând cu soare cerul, spre zenit, am tras cu ochiul spre sfârșitul serii
și-am așteptat apoi un răsărit și dulcea mângâiere-a primăverii.
Pictând cu soare norii după ploi m-am bucurat de raze, căci seninul
m-a-nconjurat, lăsându-mă apoi să iau din clipă mierea și pelinul.
Pictând cu soare gândul și cu vers o foaie albă care stă tăcută
pe masa mea din micu-mi univers, privit-am raza care mă sărută.
Pictând cu soare apa ce-a spălat dureri, necazuri, lacrimi și suspine
am stat o clipă și am așteptat să mă împac cu toate și cu mine.

Vizualizări: 15

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de zadic ioana pe Iunie 26, 2019 la 6:44pm

Draga Mihai Stefan Arsene, multumesc pentru trecere!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor